Toată lumea îl cunoaște din celebra emisiune „Visuri la cheie”, dar puțini știu însă ce durere ascunde Omid Ghannadi. Cunsocutul arhitect schimbă destinele oamenilor greu încercați de soartă, dar în spatele zâmbetului său se ascunde o poveste de viață marcată de provocări și momente dificile.

Drama neştiută a lui Omid Ghannadi de la „Visuri la cheie”. Ce se ascunde în spatele zâmbetului celebrului arhitect: „Este probabil trauma vieții mele”

Omid Ghannadi a venit în România din Iran la vârsta de doar 14 ani, lăsând în urmă nu doar țara natală, ci pe mama sa. Într-un interviu exclusiv pentru Spectacola, celebrul arhitect de la „Visuri la cheie” a rememorat cu emoție copilăria petrecută alături de cea care i-a dat viață, înainte de a pleca în România. În fiecare joi, ziua de weekend în Iran, el și mama lui aveau un obicei special: mergeau împreună în oraș să cumpere arahide și alune prăjite, iar apoi se întorceau acasă, unde își petreceau timpul împreună vizionând filme și ronțăind gustările.

Aceste momente i-au oferit lui Omid Ghannadi sentimentul de siguranță și liniște, un sentiment care l-a marcat profund și care îi amintește de legătura strânsă pe care o avea cu mama sa. Plecare sa din Iran, la vârsta fragedă de doar 14 ani, nu a fost ușoară. Despărțirea de mama sa a fost o dramă profundă, o experiență care l-a marcat pe Omid. Chiar dacă nu a avut o prezență paternă constantă, mama sa a reușit să îndeplinească atât rolul de mamă, cât și de tată. Astfel, celebrul arhitect de la „Visuri la cheie” nu a simțit niciodată lipsa tatălui său. 

Spectacola: După o pauză de trei sezoane, cum te-ai simțit întorcându-te în echipa „Visuri la cheie”?

Omid Ghannadi: Am simțit că m-am întors mult mai așezat și mai matur, timpul și-a spus cuvântul. A fost primul sezon în care am lucrat organizat și fără stres pentru proiectele imaginate, mi-a venit ușor să le integrez în programul de lucru al biroului. Și această nou descoperită maturitate mi-a permis să mă bucur de acest sezon și de rezultatele proiectelor noastre.

Spectacola: Care este cel mai frumos moment pe care l-ai trăit în acest sezon până acum?

Omid Ghannadi: Am avut într-una dintre ediții ale emisiunii un băiețel care își dorea enorm propria lui cameră. Provocările erau multiple, casa era prea mică, bugetul limitat, timpul extrem de scurt și totuși nu puteam să renunț la visul acestui băiețel de a avea și el locul său în casă. Am reușit să îi proiectez o cameră sub extinderea șarpantei existente și astfel să îi dăruim camera sa. A fost extrem de bucuros și am avut unul dintre acele momente în care am simțit că pot aduce bine în lume prin experiența dobândită în minunata mea profesie. Am înțeles cât de important este să nu renunți la provocare și să te gândești de 100 de ori până găsești soluția potrivită. Sunt mândru de acel caz pentru că am adus bucurie unui băiețel încercat de viață.

Spectacola: Cum este să lucrezi acum la „Visuri la cheie”, având experiența din sezoanele anterioare și perspectiva unei pauze? Ce ai adus cu tine din acea perioadă și ce abordări noi ai adus în acest sezon?

Omid Ghannadi: Experiența sezoanelor trecute mi-a prins foarte bine, am clădit pe o bază, iar pauza a ajutat la așezarea informațiilor dobândite în anii trecuți. Am învățat în acest sezon cât de importantă este uneori o pauză de la un proiect, orice proiect, cum timpul câștigat te ajută să tragi anumite concluzii și să te întorci cu o perspectivă câștigată.

Spectacola: Pe măsură ce proiectele evoluează și familiile beneficiază de transformări, care este impactul cel mai puternic pe care îl simți tu personal, privind la rezultatele finale?

Omid Ghannadi: Mă bucur de  fericirea pe care o pot aduce în viețile lor, de surpriza pe care o pot livra. Cel mai mult mi-a plăcut în acest sezon că am avut multe provocări, spații mici ce au cerut soluții ieșite din comun și în acest fel surpriza familiilor a fost pe măsură! Nu se așteptau la asemenea soluții de organizare spațială și m-am bucurat de surpriza lor.

Spectacola: Cât de mult contează pentru tine faptul că proiectele tale pot schimba viețile unor oameni mai puțin privilegiați? Ce impact personal are acest lucru asupra ta?

Omid Ghannadi: Este foarte important pentru mine să ajut cât de mult pot oamenii și Visuri la cheie este o emisiune care îmi dăruiește mult din această componentă, mă simt norocos să am acces facil la îmbunătățirea vieților oamenilor prin ceea ce fac profesional.

Spectacola: Cum ai defini evoluția ta în cadrul emisiunii, atât ca arhitect, cât și din punct de vedere emoțional?

Omid Ghannadi: Eu simt foarte multă schimbare în evoluția mea, în primele sezoane m-am sprijinit mult pe entuziasmul și energia mea, am acumulat multă experiență în acei ani. Acum, sunt un designer cu mai multă experiență care lasă loc pentru proiecte gândite în tihnă. Emoțional vorbind sunt mai liniștit, echilibrat în relația cu toți colaboratorii emisiunii, este pe departe cea mai bună experiență a mea dintre toate sezoanele la care am participat până acum.

Spectacola: Dacă ar fi să retrăiești un moment din copilărie, care ar fi acela? Există un loc sau un lucru care îți amintește de anii aceia?

Omid Ghannadi: Da, absolut. Copil fiind, înainte să vin în România, aveam un tabiet pe care îl împărtășeam cu mama mea în fiecare joi. Joia este zi de weekend în Iran și obișnuiam să mergem în oraș ca să cumpărăm arahide și alune prăjite. Apoi ne întorceam acasă și le ronțăiam în timp ce vedeam un film împreună. Îmi amintesc cu drag de sentimentul de siguranță și liniște pe care numai mama mea mi-l putea oferi în acele momente.

Spectacola: Ai venit în România la vârsta de 14 ani, ți-ai lăsat în urmă țara natală și pe mama ta. Cum ai perceput această despărțire, având în vedere că erai atât de tânăr și începerea unei noi etape în viață presupunea multe provocări?

Omid Ghannadi: A fost zdrobitor pentru mine și pentru mama mea. Mi-ar plăcea să spun că am trecut ușor peste această schimbare, că am avut sprijin, că am fost pregătit de adulții din jurul meu pentru ce avea să vină, însă viața bate filmul și nu a fost așa. Plecarea mea la 14 ani de lângă mama este probabil trauma vieții mele, o dramă pe care acum, adult fiind, am început să o accept, dar care la momentul său a fost o suferință extremă de ambele părți, și a mea, și a mamei mele. Am fost smuls din copilărie și trimis de pe o zi pe alta în lumea adultului, fără nicio pregătire prealabilă.

Spectacola: Cum ai descrie legătura cu mama ta? Care au fost lecțiile cele mai valoroase pe care le-ai învățat de la ea și care au fost momentele care te-au modelat cel mai mult?

Omid Ghannadi: Mama mea m-a învățat învățat să fiu generos, să dăruiesc oamenilor din jur aceleași lucruri bune pe care le doresc și pentru mine însumi.

Spectacola: Privind în urmă, ce crezi că a însemnat pentru tine faptul că mama ta a fost singurul tău sprijin în primii ani ai vieții tale, fără o prezență paternă constantă? Cum te-a pregătit această experiență pentru provocările ulterioare din viața ta?

Omid Ghannadi: Eu nu am simțit niciodată lipsa tatălui meu, ne-a părăsit când eu eram mic și mama mea a suplinit perfect rolul de părinte, fără a mai fi nevoie de altcineva. Mama mea s-a descurcat așa de bine, încât lipsa tatălui meu nu a ajuns să fie o traumă pentru mine. O admir și o iubesc nespus pentru asta.