„Acum vreo 10 ani am aflat că fiica mea are diabet. Din păcate, copiii fac doar diabet de tip 1, ceea ce înseamnă că sunt dependenți de insulină. Principiul este simplu: trebuie să administrezi insulină pentru a echilibra carbohidrații din organism.

Calculul acesta este dificil și durează o veșnicie, drept pentru care a trebuit să ne sacrificăm, unul dintre părinți, pentru a gestiona diabetul copilului.

Această perioadă a durat cam 2 ani, până ne-am lămurit, timp în care am citit, am discutat cu doctori și chiar am studiat lucrări de specialitate”, povestește Marius Vizante, în podcastul lui Adrian Artene.

Cu o modestie rară, actorul vorbește despre calitățile fiicei sale, cum problema medicală pe care o are nu a împiedicat-o pe micuță să își facă prieteni. Ba mai mult, Kati are și o pasiune pentru cântat, fiind însoțită și de talent. Ea s-a apucat de lecții de canto și încearcă să recupereze cât mai mult.

„Cred că nu obținem maximul posibil, dar ne descurcăm cât de bine putem în acest moment, pentru că fiica mea este perfect viabilă, un copil minunat, care învață bine, se distrează, gândește sănătos și este iubită de toți prietenii și colegii.

Sigur că ne mângâiem cu gândul că am făcut ceva bine dacă copilul nostru este atât de reușit. Pe deasupra, este foarte talentată și muzicală. De un an și ceva, studiază canto și face cursuri pentru a recupera față de cei care au început muzica de mici. Ambițiile ei sunt să urmeze o carieră muzicală. Este un copil perfect sănătos și viabil”, spune Marius Vizante.

Mesaj pentru părinți

Actorul vrea să tragă un semnal de alarmă pentru toți părinții când vine vorba despre diabet tip 1 la copii. El spune că nu ar trebui să fie o modalitate prin care alți copii sau părinți să discrimineze un copil, mai ales că nu se transmite și nici măcar nu este o boală în adevăratul sens al cuvântului - ci o insuficiență. El se dă pe sine ca exemplu, oferind o comparație între o vedere slabă și o boală.

„Vreau să închei această paranteză, deoarece nu vreau să mi se plângă de milă nici mie, nici familiei mele. Vreau doar să subliniez că există boli mult mai cumplite, care nu pot fi ținute sub control.

Oamenii nu știu, dar există două boli total diferite, cu același nume: diabetul de tip 2, pe care îl fac vârstnicii, este diferit de cel al fiicei mele.

Diabetul în care este nevoie de administrarea insulinei este cu totul altceva. Vreau să transmit acest mesaj clar. Nu are nicio legătură cu dulciurile, nu are nicio legătură; este o boală autoimună, în care pancreasul își autodistruge celulele care ar trebui să secrete insulină. Spun asta pentru că există și o problemă legată de bullying, discriminare și lipsa de educație a oamenilor.

Te trezești brusc stigmatizat: „îuuu, are diabet”. Nu numai că nu este contagios, dar nici măcar nu este bolnavă în adevăratul sens al cuvântului; are doar o deficiență de insulină. Și eu sunt miop; sunt bolnav acum? Am doar o insuficiență. Cu prostia e mai greu — aceea este, mai degrabă, o boală”, transmite Marius Vizante.