Actrița Maria Dinulescu a făcut o dezvăluire emoționantă și personală, într-un interviu recent, vorbind despre cum viața și arta se pot intersecta într-un mod neașteptat și dureros.

În timpul interviului, Maria Dinulescu a relatat despre experiența sa din filmul „California Dreamin'”, în care personajul său trece printr-o scenă dureroasă în care își pierde tatăl.

„În California Dreamin', tatăl personajului meu moare în fața ei. Din păcate, eu l-am pierdut pe tatăl meu,” a dezvăluit actrița, subliniind cât de dificil a fost să interpreteze acea scenă.

Iată dialogul avut de actrița Maria Dinulescu și Ionuț Vulpescu la podcastul Avangarda:

Filmul care imită viața. Maria Dinulescu: „În California Dreamin, tatăl personajului meu moare în fața ei. Din păcate, eu l-am pierdut pe tatăl meu.”

I.V.: De atunci și de acum...

M.D.: Mi s-a părut foarte frumos acest rol de licență, Andromaca, îi murise soțul, care era un rege, și au venit să ia copilul, care era viitorul rege, să-l omoare. Și ea îl oferă. Acela mi s-a părut un rol excepțional de profund și foarte frumos să ofere acest personaj unui tânăr, care nu poate decât să îl construiască, personajul, intuitiv, prin natura umană, dar nu prin experiență personală. După aceea a fost un scurtmetraj despre o fată care se îndrăgostea de un tramvai și era relația aceasta cu un obiect, cum suntem noi acum, spre exemplu, cu telefonul. Era acum 15 ani. Mi s-a părut iar ceva foarte interesant. După aceea a fost un clip pentru Depeche Mode în care eram un soldat care se întorcea și mi-am imaginat pur și simplu că aș călca pe cadavre și încercam să revin la viață. Și îmi pusesem un leu în buzunar, doar ca să am o șansă, să gândesc că există o oportunitate acolo.

La un moment dat, de atâta durere în care mă transpusesem, pur și simplu simțeam că plutesc. Au fost diferite personaje care, nu știu, uneori a fost o situație în care, în California Dreamin, tatăl personajului meu moare în fața ei. Din păcate, eu l-am pierdut pe tatăl meu. Să creez acel moment a fost extrem, extrem de dificil și personal și nu mi-aduc aminte nimic, cumva, din ce trăiam. Cu toate că, spre exemplu, acolo a fost singurul moment în care am lucrat cu încă cineva în spatele meu să mă asigur că îl traversez. Și ultimul personaj pe care l-am lucrat, care a fost în America, un scurtmetraj într-un deșert, în Palm Springs, a fost un personaj construit după o poveste reală.

Se întâmplă ca și producătorul și regizorul, ambele mame să se fie sinucis, și acest personaj este un personaj care dorește să moară. Și l-am lucrat la milimetru pentru că știam că unul dintre ei mă va urî, unul mă va iubi, vor proiecta diferit relația. Așa s-a și întâmplat și eu am avut doi asistenți la acea filmare. Am lucrat milimetric acel rol. A fost foarte, foarte greu. Și după ce am terminat filmarea, la 30 de minute, asistenții mei amândoi au avut un accident de mașină, exact așa cum personajul meu provoca în film. Doamne-ajută, amândoi sunt în viață, desigur, cu daune majore. Adică au fost și diferite roluri care sunt scrise foarte bine și sunt foarte frumoase. Altele de anvergură interesante, altele mai personale. Deci norocos ca actor.

I.V.: Personajul, Nora, pe care l-ai jucat în serialul În Derivă. L-am urmărit, de-aia îți spun. Nu e din însemnările de aici... 

M.D.: Păi de-abia aștept să vedem.

I.V.: Îmi mai arunc așa, câte un ochi, dar oricum e greu de înțeles scrisul, uneori chiar și de către mine. 

M.D.: Clar. 

Vedeți mai multe aici:

VEZI ȘI: Marius Manole, despre proful în fustă: Poți să-ți bați nevasta, să dai în cap, dacă te îmbraci în pantaloni ești oricând privit mai bine de societate decât acest profesor:

https://www.spectacola.ro/marius-manole-despre-proful-in-fusta-poti-sa-ti-bati-nevasta-sa-dai-in-cap-daca-te-imbraci-in-pantaloni-esti-oricand-privit-mai-bine-de-societate-decat-acest-profesor_40660.html