Adrian Văncică nu a avut parte de o experiență ușoară atunci când a trebuit să preia ștafeta de la creatorul seriei. El povestește cum a început să scrie din necesitate, nu din pasiune, astfel că a contribuit cu peste 150 de episoade la Las Fierbinți. Mimi Brănescu a părăsit celebrul serial în urmă cu ceva timp din diverse motive, iar echipa s-a văzut în fața faptului împlinit. Cineva trebuia să ducă mai departe munca de succes pe care o realizau deja.

„Am început să scriu din necesitate, nu te gândi că am început să scriu pentru că „îngerul literaturii și scenaristicii” nu mă lăsa să dorm noaptea. Pur și simplu, când Mimi nu a mai scris, a trebuit să preiau eu ștafeta. Ceea ce a făcut Mimi Brănescu este o adevărată performanță. Este extrem de greu. Eu am scris în jur de 150 de episoade până acum. Mimi cred că a scris aproape 400, multe.

Cred că lucrăm la sezonul 25, dar la început aveam doar 16 episoade, iar acum avem 39 de episoade pe sezon. E mult. Aproximativ 80 de episoade pe an. E ceva! Și de aceea am început să scriu, pentru că Mimi nu mai era și am zis: „Hai să mișcăm treaba asta, că e a noastră.”

Și m-am apucat de treabă, la început cam stângaci, încercând să împing lucrurile de la spate. Era ca un rucsac greu pe jos, iar eu am zis: „Lasă, că-l ridic eu.” Am trăit între acele personaje.

Mi-era simplu: când scriam, îmi imaginam că sunt acolo. Cunosc fiecare detaliu, până și frunzele din gutuiul de acolo. Scriam absolut tot, scenariul întreg. Secvența 1, interior, decor, intră Dalida: „Cum vă fac cafeaua?”, și așa mai departe. Crezi că doar stăm la povești? Scrii tot. Scrii câți ani are personajul care intră pe ușă, mai ales când e vorba de personaje noi”, povestește Adrian Văncică, în podcastul lui Radu Tibulca.

Cum scrie scenariul fiecărui episod

A fi scenarist nu este o treabă ușoară, iar zecile de mii de telespectatori care se bucură de Las Fierbinți nu au nici măcar cea mai mică idee despre cum ia naștere fiecare episod pe care îl privesc cu poftă. Pentru Adrian lucrurile stau în felul următor:

„Depinde de cât de important mi se pare subiectul. Dacă mi se pare foarte important, îl tratez individual și mă gândesc cum să-l dezvolt. Sunt niște „cârlige” în scenariu, trebuie să știi cum să le legi și cum să le întorci.

Când am scris episodul cu fiul lui Firicel care trebuia să meargă la facultate, știam că la final toți trebuie să-l ajute pe Firu să plece, cumva. Pot scrie un scenariu în două zile sau în două săptămâni, depinde de cât de presat sunt și cât de inspirat mă simt. Dar acum vezi că la mine este și profesie. Inspirat sau nu, eu trebuie să scriu. Eu nu scriu doar când vine muza; dacă nu vine, o „bat” să vină.

Știi care e partea bună la mine? Știu de ce sunt în stare băieții. Dacă, să zicem, am un episod în care atât am putut, am dat tot ce am avut, dar am fost obosit sau neinspirat, mă pot baza pe ei. Știu că îi duce mintea să facă din nimic ceva extraordinar. Am această liniște, că ei pot să schimbe din condei câte ceva și să ducă totul mai departe. Firul roșu rămâne, dar ei pot ajusta detaliile pe parcurs”, spune Adrian Văncică.