Andreea Esca a fost invitata Irinei Păcurariu  in cadrul emisiunii #NEXTHASHTAG, din cadrul proiectului Romanian Creative Week (RCW), cel mai important eveniment dedicat industriilor creative romanesti, organizat la Iasi.

Irina Pacurariu: Andreea, cum a sunat anul asta la stiri?

Andreea Esca: Groaznic. Groaznic si nu s-a terminat. Tin minte ca, la inceput cand aparuse prima stire despre coronavirus, imi era destul de greu sa pronunt cuvantul "coronavirusul". Si ma gandeam ca as putea sa-i spun numai "COVID-19" sau "noul virus", "noul coronavirus", ca sa nu-i zic "coronavirusul". Si tot timpul mi-a revenit acest lucru in cap, ca la inceput am zis ca treaba asta o sa dureze putin si nici nu are sens sa-mi bat capul cu un cuvant. Dar a durat foarte, foarte mult si nici nu s-a terminat. Eu privesc mereu partea pozitiva, sunt un om vesel si cu speranta ca va fi bine. Cu toate astea, pandemia ne-a cam epuizat pe toti. Si pe mine, si pe toata echipa. S-a lucrat complet diferit. In afara de mine, la stiri, toate echipele au lucrat cate doua saptamani da, doua nu. S-au schimbat foarte multe in algoritmul nostru de lucru si ne-a dat peste cap, pentru ca sunt 25 de ani de cand facem lucrurile intr-un fel.

Irina Pacurariu: Cine esti tu acum? O fata de pe scaunul rosu care mai intra, din cand in cand, pe Zoom?

Andreea Esca: Sa stii ca, in acest ultim an, a fost o intrebare pe care mi-am pus-o de cateva ori. Mi s-a intamplat uneori, cand ma asezam pe scaunul de la jurnal, sa-i intreb pe cei care-mi sunt in casca - regizor, producator - daca si ei simt ca suntem in situatia asta? Daca e reala sau am eu un cosmar si ma voi trezi? Pentru ca erau zile in care mi se parea ca n-are cum sa fie adevarat, ca nu putem fi tot aici, ca n-avea cum sa nu se termine. A fost foarte bizar. Pentru mine, care sunt un om foarte activ si mi-am largit usor orizontul de interes si faceam foarte multe alte actiuni in afara jurnalului de stiri, a fost foarte dificil. M-am acomodat si m-am adaptat la ceea ce inseamna Zoom, Skype si alte lucruri de acest tip. Dar nu pot spune ca sunt la fel de multumita, pentru ca, da, ne ajuta, dar nu cred ca se compara nimic cu interactiunea umana, cu emotia pe care o transmiti in momentul in care stai langa cineva, in care te uiti in ochii cuiva cu adevarat, nu prin camera laptopului.

Nu cred ca, pe termen lung, este o solutie viata online. Omul este un animal social, nu cred ca va da randament si nu cred ca-si va pastra mintile pe termen lung, intr-un sistem in care devine un sociopat. Un om care va sta doar in casa lui, cu familia lui. Nu cred ca asta poate functiona pe termen lung.

Irina Pacurariu: Cum a fost 2020 pentru tine?

Andreea Esca: Foarte greu. N-am avut, pana acum, probleme, in adevaratul sens al cuvantului. Nici cu familia, nici cu apropiatii, n-am trecut prin lucruri grele pana acum. Asa ca eu as putea spune ca, pentru mine, 2020 a fost cel mai greu an. Si personal, si profesional. Poate ca nu sunt eu in stare sa duc foarte mult, nefiind obisnuita cu lucruri grele, dar mi s-a parut ca lumea a luat-o razna complet. N-am mai recunoscut oameni, reactii. Cand ajungi intr-un moment de criza, e interesant cum reactioneaza oamenii si, pentru mine, a fost foarte curios sa vad ca multi au avut niste reactii la care nu ma asteptam. Am trecut toti printr-o perioada care ne-a zguduit.

Irina Pacurariu: Ce ti-a lipsit cel mai tare?

Andreea Esca: Mie imi lipsesc oamenii, imi lipsesc petrecerile. Eu sunt o mondena. Imi place sa povestesc cu oricine despre orice, sunt un om extrem de curios. Am facut doua-trei petreceri online, dar nu este acelasi lucru.

Irina Pacurariu: Ai iesit public si ai spus ca ai luat virusul si ca ai trecut prin momente grele. Au fost atatea reactii dure atunci.

Andreea Esca: Da, dar nu mi-a parut rau ca am vorbit public, pentru ca mi s-ar fi parut incorect sa nu spun acest lucru cand era o mare problema si cand oamenii aveau nevoie de informatii, ca sa inteleaga despre ce este vorba. Cum sa-mi para rau? Mi s-ar parea o absurditate sa-ti fie rusine ca esti bolnav. Nu mi-a parut rau. Am incercat sa inteleg si reactiile iesite din comun. Cred ca oamenii sunt foarte afectati, speriati, deci pot sa inteleg.