– Bă Marine, asta ne sperie toți peștii, fi-iar mă-sa a dracului!

– Sa dea Dumnezeu să te îneci, fir-ai al dracului sa fii… îl blesteama Ion.

Schiorul, încercând să ia o curbă mai strâns, cade în apă și dispare la fund. Ion, dupa vreo doua minute, catre Marin:

– Bă Marine, ce Dumnezeu, hai bă sa-l scoatem pe nepricopsitu‘ ala din apă, poate mai suflă.

Sar în apă amândoi, cauta în adânc, gasesc trupul unui om, îl scot la mal si Ion începe sa-i facă respirație gură la gură. După vreo zece minute, se oprește și se răstește la Marin:

– Ia mai fă-i bă și tu, că eu am obosit, ce dracu‘.

Marin începe să sufle și el în gură ăluia, cu putere. Ion, după vreo zece minute, uitându-se lung:

– Bă Marine, da‘ ala pe care-l blestemarăm noi nu se dădea cu schiurile?

– Ba da, mă! confirma Marin.

– Păi asta de ce are patine, mă?