Răzvan Exarhu deschide ușa către o perioadă tumultoasă din viața sa, în cadrul podcastului „Gând la gând cu Teo”, moderat de Teo Trandafir, oferindu-ne o privire în lupta sa cu depresia și în căutarea de a găsi lumină în mijlocul întunericului. Prin dezvăluirile sale, Răzvan Exarhu ne poartă printr-o călătorie emoționantă, în care gătitul devine un simbol al rezistenței.

Te-ar putea interesa și: Ce se întâmplă după Învierea Domnului. Damian Anfile: „Cărțile bisericești pornesc de acolo. Asta e prima pagină”

„Multă lume a zis că făceam mâncare de neuitat”

Perioada pe care Exarhu o descrie este una de intensitate emoțională. Confruntându-se cu eșecuri în afaceri, divorț și o stare de sănătate mintală fragilă, el declară că a intrat într-un abis al descurajării. Totuși, în mijlocul acestei furtuni, a găsit un refugiu neașteptat în bucătărie.

„Se gătea la restaurantul meu. Multă lume a zis că făceam mâncare de neuitat. E o perioadă destul de tubure din viața mea că eram depresiv atunci și bucătăria m-a ajutat, touși, să rămân pe linia d plutire, într-un fel. N-aș zice că a fost chiar soluția. Eram foarte intens și sălbatic în perioada aia. Dar am un talent nativ să gătesc și mi-e ușor să gătesc.

Eram profund nefericit. Dădeam faliment, eram praf, divorțam. Acum, nu știu dacă toate lucrurile astea merită să te împingă total în zid, dar cred că și trăim într-o lume care te ajută foarte mult să te duci cu capul, să te simți inferior, nepotrivit, greșit și cred că ăla a fost momentul în care, negăsind ceva de făcut cu mâinile, că nici nu prea mai reușeam să mă reabilitez social.

A fost și cam singurul lucru care îmi ieșea cât de cât. Nu era un succes economic, dar mintea mea se concentra pe ceva și exista un început și un final, livram ceva, ieșea ceva din mâinile mele. În rest, nu reușeam în timp să duc până la capăt linia asta, era întreruptă, așa mă gândesc acum la perioada asta”, a spus Răzvan Exarhu.

„Era absolut miraculos că mâncarea aia era mai bună decât orice altceva aveam eu atunci în minte, în suflet, aia era bună”

Gătitul a fost, astfel, pentru Răzvan Exarhu, o formă de terapie și de exprimare a sinelui. Prin intermediul preparatelor culinare, a găsit o modalitate de a-și exprima emoțiile. Acesta recunoaște că gătitul a fost un element vital, care l-a ținut pe linia de plutire în acea perioadă, care l-a determinat să se gândească la faptul că dacă mâncarea lui era bună, „ar trebui să mai fie un rest de lumină, de ceva bun” și la el.

„Faptul că mâncarea aia reușea să nu aibă nicio legătură cu starea mea, mie mi se părea admirabil. Era absolut miraculos că mâncarea aia era mai bună decât orice altceva aveam eu atunci în minte, în suflet, aia era bună. Cumva, mă gândeam că și la mine ar trebui să mai fie un rest de lumină, de ceva bun. Că probabil mecanismul ăsta mizerabil te împiedică să mai crezi ceva bun despre tine”, a mai spus Răzvan Exarhu.

Te-ar putea interesa și: Marilu, declarație uimitoare după despărțire: „Casa a fost dintotdeauna a mea, luată cu banii mei. Nu a existat niciun partaj”