Ortodoxe
Sfântul şi slăvitul Proroc Ilie Tesviteanul

Greco-catolice
Sf. Pf. Ilie Tesviteanul

Romano-catolice
Ss. Apolinar, ep. m.; Ilie, profet; Aurel, ep.


Sfântul şi slăvitul Proroc Ilie Tesviteanul este pomenit în calendarul creştin ortodox la 20 iulie.

"Patria Sfântului Ilie, prorocul lui Dumnezeu, a fost ţara Galaadului, de cealaltă parte de Iordan, care se învecinează cu Arabia şi cu cetatea Tesvi, după care s-a numit şi Tesviteanul. El s-a născut din seminţia lui Aaron, din tată cu numele Sovac" (Vieţile Sfinţilor).

"Pruncul, crescând, avea înclinare către preoţie, ca unul ce era din seminţie preoţească. Deci, punându-şi nădejde în Dumnezeu din tinereţe, a iubit curăţia fecioriei şi petrecea într-însa ca un înger al lui Dumnezeu, cu sufletul şi cu trupul. Lui îi plăcea să se îndeletnicească în dumnezeiasca gândire. Adeseori ieşea la linişte în locurile pustiului şi astfel mult vorbea cu Însuşi Dumnezeu, prin rugăciunea cea fierbinte, arzând ca un serafim de dragoste înfocată către Dânsul. El era iubit de Dumnezeu, pentru că Domnul iubeşte pe cei ce-L iubesc pe El. Toate câte cerea de la milostivirea lui Dumnezeu, le lua ca unul ce aflase înaintea Lui mult dar" (Vieţile Sfinţilor).

A trăit în timpul domniei lui Ahab, rege al Regatului Israel, ce avea reşedinţa în ţinutul Samariei. Regele Ahab s-a căsătorit cu Isabela, o prinţesă feniciană din Sidon, care se închina zeului Baal. Ahab, preţuind frumuseţea femeii mai mult decât credinţa în Dumnezeul părinţilor săi, şi-a obligat poporul să se închine zeului Baal, încurajând în acest fel idolatria.

"Sfântul Ilie, auzind şi văzând fărădelegile ce se făceau în poporul cel răzvrătit a lui Israil - împăraţii petrecând în păgânătate, judecătorii şi cei mari făcând nedreptăţi, popoarele slujind urâciunilor idoleşti, fără frică şi fără teamă de Dumnezeu, tăvălindu-se în necurăţie şi aducând pe fiii lor ca jertfă diavolilor; iar adevăraţii cinstitori de Dumnezeu se primejduiau în strâmtorare şi în prigonire, necăjindu-se şi dându-se la moarte -, îl durea foarte tare inima şi se tânguia; pe de o parte, pentru pierderea sufletelor omeneşti, iar pe de alta, pentru prigonirea cea cumplită împotriva drepţilor. El se mâhnea mai vârtos pentru necinstirile ce se făceau adevăratului Dumnezeu de cei necredincioşi, se întrista şi se umplea de râvnă pentru toate câte vedea" (Vieţile Sfinţilor).

Toate acestea au atras mânia lui Dumnezeu, iar Sfântul Proroc Ilie a fost trimisul său pentru a mustra pe rege şi pentru a întoarce de la închinarea la zei poporul care se afla în necurăţie şi aducea pe fiii săi jertfă diavolilor.

Certându-l pe Ahab, Sfântul Ilie îi spune: "Viu este Domnul Dumnezeul lui Israel, înaintea Căruia slujesc eu; în aceşti ani nu va fi nici rouă, nici ploaie decât numai când voi zice eu!" (3 Rg 17;1). Sfântul Ilie s-a retras pe malul râului Cherit. Iar în urma lui, seceta şi foametea a cuprins toată ţara.

Atunci s-a împlinit cuvântul lui Moise către iudei: "Cerurile tale, care sunt deasupra capului tău, să se facă aramă şi pământul de sub tine fier" (Deuteronomul, 28 - 23). Căci Dumnezeul l-a ascultat pe Sfântul Ilie.

După trei ani şi jumătate, dovedindu-se că numai credinţa în Dumnezeul lui Ilie este cea adevărată, poporul israelit şi-a recunoscut greşeala de a se fi închinat zeului Baal, strigând: "Dumnezeul lui Ilie este Dumnezeul cel adevărat".

"Până când veţi şchiopăta voi de amândouă gleznele voastre?", întreba Sfântul Ilie mulţimile adunate pe Muntele Carmelului: "Dacă Dumnezeu, Care v-a scos pe voi din pământul Egiptului, este Dumnezeu, apoi pentru ce nu mergeţi în urma Lui? Iar dacă Baal este zeul vostru, apoi mergeţi după el", le spune israeliţilor, mustraţi de conştiinţă pentru rătăcirea lor.

Rugându-se atunci Ilie, o ploaie a răcorit pământul şi foametea a încetat.

Sfântului Proroc Ilie nu i-a fost dată moartea, fiind ridicat la cer într-un car de foc. Şi potrivit Tradiţiei Bisericii, el este viu în trup, aflat în grija lui Dumnezeu în locaşurile cereşti.

Sfântul Ilie a fost văzut de cei trei Sfinţi Apostoli, Petru, Ioan şi Iacob, pe Muntele Taborului, în vremea Schimbării la Faţă a Mântuitorului Hristos, şi va fi văzut din nou de oameni înaintea celei de a doua veniri a lui Iisus Hristos.

În vremurile din urmă, cel care mai înainte a scăpat de sabia Izabelei, Sfântul Proroc Ilie va pătimi de sabia lui Antihrist, împreună cu Enoh şi cu Ioan, murind pentru Hristos.