Constantin Enceanu se numără printre cei mai apreciați artiști din România. Recent, interpretul de muzică populară a fost invitat în cadrul emisiunii „40 de întrebări”, cu Denise Rifai, acolo unde a vorbit despre mai multe aspecte din viața sa, dar și despre moartea mamei sale. 

Care este marele regret al lui Constantin Enceanu legat de mama sa

Contantin Enceanu și-a deschis sufletul și a vorbit despre moartea mamei sale. Artistul a povestit că mama sa s-a zbătut foarte mult ca el să ajungă omul de astăzi și era cel mai mare sprijin al său. Interpretul de muzică populară recunoaște că a fost supărat pe Dumnezeu în momentul în care cea care i-a dat viață, și-a dat ultima suflare. Constantin Enceanu a mărturisit că regretă faptul că a judecat-o pe mama sa pentru că nu a lăsat-o mai ușor cu munca și nu a avut grijă de ea. 

„Pe cine ați fost mai supărat, pe Dumnezeu sau pe mama?” , l-a întrebat Denise Rifai. 

”Nu... am fost... în momentele alea normal, am fost supărat pe Dumnezeu că mi-a luat-o de lângă mine, era sprijinul meu, orice chestie cu mama o vorbeam, orice lucru pe care mi-l doream, la mama mergeam și o rugam să mă ajute. A făcut tot posibilul ca eu să fiu un copil fericit și să am tot ceea ce-mi doresc. Îmi aduc aminte că atunci când am plecat pe drumul ăsta și mergeam la concursuri și la festivaluri, nu aveam costumul tradițional.

S-a zbătut, s-a agitat, a plecat cu căruța cu cai pe iarnă, pe viscol, să-mi facă rost de pieptar, să-mi facă rost de cămăși. Foarte supărat am fost pe soartă că mi-a luat-o pe mama așa de tânără. 

Am fost într-o oarecare măsură supărat pe ea pentru că îi spuneam să lase munca mai ușor, să aibă grijă mai mult de ea, să nu mai meargă la munca câmpului, să țină un regim.

Aici am condamnat-o un pic, n-a avut grijă de dânsa, a avut mai mult grijă de noi, a avut mai mult grijă de familie, de animale, pentru că aveam animale foarte multe și pe dânsa s-a lăsat pe ultimul loc. Oarecum cred eu că vina e împărțită, jumătate pentru mama, jumătate pentru Cel de Sus. Mi-aș fi dorit, mi-aș fi dorit să o am în viață, mi-aș fi dorit și la vârsta asta să o știu așa în bătătură, pentru că nu-ți imaginezi ce înseamnă să te duci acasă, la casa părintească, să nu te aștepte nimeni, să nu-ți deschidă poarta nimeni și acolo să te simți ca un străin. E dureros! ”, a fost răspunsul lui Contantin Enceanu. 

Constantin Enceanu nu a trecut peste moartea lui Petrică Mîțu Stoian

„ Nu m-am împăcat cu moartea lui, n-o să mă împac niciodată. A fost prea dură moartea lui Petre. A fost prea dură, în primul rând, cu el și apoi cu mine, pentru că mi-a luat unul dintre cei mai buni prieteni ai mei. În momentul când am aflat vestea asta cumplită am oprit mașina și am avut un moment în care l-am urât pe Dumnezeu. Am spus că nu se poate să faci o astfel de nedreptate. S-a rupt ceva din mine și am zis: «Doamne, nu poți să fi atât de rău. De ce?!».(...) Am început să urlu. Lucrurile erau atât de frumoase și Petre avea atât de multe lucruri de spus în viața artistică. Nu poți să îi frângi aripile unui om, atât de dur. Vorbeam la telefon cu domnul profesor Gușman, impresarul lui Petre, care era la spital și îmi spunea că deja nu este bine, că pulsul a scăzut. Vorbind cu dânsul la telefon, Petre a murit. Atunci am închis telefonul, am oprit mașina și am început să urlu. De data asta, așa cum am mai spus, am avut un moment în care l-am urât pe Dumnezeu, dar poate că El a știut mai bine ce face. Ce am pus în versurile cântecului dedicat lui Petrică, a fost ceea ce am simțit. Drept dovadă, impactul a fost extraordinar de mare. În numai câteva săptămâni a avut aproape 3 milioane de vizualizări, ce nu este la îndemâna oricărui cântec, mai ales dacă este trist. Lucrul acesta spune multe”, a spus Constantin Enceanu, cu ochii în lacrimi.