„La istorie, elevii învață despre tipuri de izvoare istorice, dar prea puțin, spre deloc, despre istoria care chiar contează - istoria  contemporană care mereu este lăsată la o parte.

Mi-ar fi plăcut la istorie, când eram în liceu, să aflu despre cazul Țundrea. Până la 34 de ani, m-a interesat puțin spre deloc subiectul. De fapt, cred că mulți tineri habar nu au despre cine a fost Marcel Țundrea. Da, alt Marcel, nu Marcel de la Insula iubirii. Un Marcel despre care ar trebui să știe toată lumea, mai ales tinerii.

Despre cazul Țundrea am aflat mai multe duminică seară, timp de o oră și jumătate, de la trei tineri, în Sala Amfiteatru, un spațiu situat pe acoperișul Teatrului Național din București, la cea mai înaltă cotă a clădirii.

Cazul Țundrea este cea mai mai mare și gravă eroare judiciară. Dar dincolo de o viață distrusă, cifrele ar trebui să ne rămână în minte. În 1993, Marcel Țundrea a fost condamnat la 25 de ani de închisoare pentru viol și omor calificat. Probele pe baza cărora a fost condamnat au fost foarte slabe, incluzând mărturii contradictorii și o expertiză medico-legală contestabilă.

Deși Marcel Țundrea a afirmat că este nevinovat, toate apelurile sale au fost respinse. După 12 ani petrecuți în închisoare, în 2004, cazul a fost redeschis la cererea avocatului lui Țundrea, datorită unor noi probe ADN care au arătat că materialul genetic găsit pe corpul victimei nu aparținea lui. Aceasta a dovedit că Țundrea nu putea fi autorul faptei.

În 2004, Marcel Țundrea a fost eliberat, iar în 2005, Curtea de Apel Brașov a dispus achitarea sa, confirmând că a fost condamnat pe nedrept. După eliberare, sănătatea lui Țundrea s-a deteriorat rapid, și acesta a murit în 2007, la vârsta de 52 de ani, fără să fi primit o compensație adecvată pentru suferința îndurată. Un alt bărbat, Gheorghe Avram, a fost ulterior condamnat pentru crima respectivă, după ce probele ADN l-au identificat ca fiind adevăratul vinovat. 

Și cum spuneam cifrele mi se par grăitoare: Avem 12 ani petrecuți în închisoare de către Marcel Țundrea, complet nevinovat. În tot acest timp, Gheorghe Avram, adevăratul ucigaș, a mai avut timp de o crimă. Pentru această faptă, fusese condamnat la 19 ani de închisoare. Pentru a doua condamnare, cea pentru uciderea fetei, pedepsele s-au contopit şi a rămas în vigoare cea mai grea, de 25 de ani de închisoare. Astfel, după un calcul care a luat în considerare şi pedeapsa deja executată, Avram a făcut diferenţa, adică cei cinci ani, din 2012 până în 2017. Marcel Țundrea a fost eliberat în 2004, după ce testul ADN a demonstrat că nu el este criminalul. 

Această faptă a evidențiat pericolul pe care l-a reprezentat condamnarea greșită a lui Țundrea, deoarece adevăratul criminal a rămas liber și a continuat să comită alte acte de violență.

Cel mai rău a ieșit Marcel Țundrea care a făcut 12 ani de închisoare fiind nevinovat. După ce a ieșit din închisoare, la scurt timp, a murit. Fiica sa a cerut despăgubiri. Ea a argumentat că viața tatălui său a fost ruinată de această eroare judiciară, iar sănătatea sa a fost grav afectată de anii petrecuți în detenție, conducând în final la moartea sa prematură. 5000 de euro. Atât a costat cea mai gravă eroare judiciară din România.

Adevăratul criminal, cum vă spuneam, trăiește bine mersi, după ce plătit doar cu cinci ani din viață la pușcărie pentru moartea Mioarei, fetița de 14 ani care a avut parte de o moarte violentă: Ea a fost găsită cu multe lovituri pe corp şi pietre în gură. Medicii legişti au stabilit că fusese şi violată. 

Un euro pe zi: Atât a costat greșeala unui magistrat

Și dacă suferința lui Marcel Țundrea a costat doar 5000 de euro, procurorul Ion Diaconescu, de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj, cel care a condus ancheta, poate vă întrebați ce mai face.Este bine? Doarme bine? Doarme foarte bine, cu o pensie specială. România a avut și are bani pentru pensia specială babană a procurorului care l-a trimis în judecată în mod eronat pe Marcel Ţundrea pentru crimă şi viol, dar pentru Marcel Țundrea, un om amărât a cărui viața a fost distrusă, nu. Fetița lui Țundrea a crescut fără tată timp de 12 ani, apoi când în sfârșit erau, din nou, împreună, bărbatul a murit fulgerător. Totul pentru 5000 euro. Un euro pe zi. Atât a costat viața lui Marcel Țundrea.

Sperăm că astăzi, în 2024, astfel de erori judiciare să nu se mai repete. 

Ana Monica Vîlcu, Cosmin Gaspar, Șerban Melnic, duminică seară, în Sala Amfiteatru, un spațiu situat pe acoperișul Teatrului Național din București, ne-au făcut să simțim nedreptatea până în măduva oaselor. Îți suna în ureche doar: pensia specială a procurorului care astăzi doarme liniștit acasă, pe perna lui, și despăgubirea primită de fiica lui Marcel Țundrea, alt om care doarme liniștit, doar că somnul de veci.

Marcel Țundrea voia doar libertate. Voia doar să se bucure de cel mai de preț lucru: aerul din afara gratiilor. N-a putut. Un procuror dintr-o Românie care l-a răsplătit cu o pensie specială nu l-a lăsat.

A fost un spectacol șocant, tragic și tulburător, „Cazul Țundrea” este un spectacol ce propune reconstituirea celui mai controversat caz judiciar al României postdecembriste. Folosind imagini de arhivă, stenograme, documente oficiale și dialoguri imaginate pe baza mărturiilor celor implicați, echipa artistică investighează live ancheta petrecută între anii 1992 și 2004.

Problema cu acest spectacol este că... a fost „prea” real. Mi-ar fi plăcut să știu că nu este nimic adevărat, că totul s-a bazat pe imaginația creativă a celor trei tineri. Din păcate... nu. Ana Monica Vîlcu, Cosmin Gaspar, Șerban Melnic au documentat acest caz și ni l-au prezentat într-un mod care te făcea să te revolți, să te întrebi ce înseamnă dreptatea.

Mai înseamnă ceva dreptatea în România? A însemnat vreodată ceva? Și revolta mea nu a fost nici măcar pentru că Marcel Țundrea a făcut închisoare fiind nevinovat. Revolta mea a fost că statul român a considerat că 5000 de euro costă cea mai gravă eroare judiciară. Un euro pe zi. Familia ceruse 12 milioane de euro. Oricum nicio sumă nu este mare pentru cuiva căruia îi furi ani din viață și la final practic îl omori... Asta în timp ce procurorul e bine mersi cu pensie specială. Am tot repetat asta, dar n-ar trebui să uităm. Este bine și cu izvoarele istorice, dar mai de folos ar fi să învățăm la școală istoria care chiar contează.

Nota echipei:

„În raport cu felul în care justiția din România gestionează tragediile prezentului, considerăm că povestea cazului nostru merită readusă în atenția publică, ca fiind o dovadă clară de corupție și abuz a sistemului juridic românesc. Oamenii simpli sunt ignorați de un sistem în care domină influența și nepăsarea. Am fost îngroziți de realitatea crudă în care trăim și pe care o acceptăm orbește. Această poveste cumplită scoate la iveală o întreagă istorie a decadenței morale, a abuzului în serviciu și a nedreptății.

Am construit un spectacol la fel de crud, la fel de rece ca modul în care s-a desfășurat ancheta cazului. Ce am adăugat este un dram de speranță și o morală clară, pe care autoritățile nu au tras-o în mod public, dar pe care noi, cetățenii, o putem vedea”.

Dramaturg: Șerban Melnic și Cosmin Gaspar

Documentarist: Ana Monica Vîlcu, Cosmin Gaspar, Șerban Melnic

Regie: Ana Monica Vîlcu, Cosmin Gaspar, Șerban Melnic

Asistent regie: Radu Popescu

Scenografie: Nairam. Marian Văsii

Sound design: Alexandru Barbu

Proiecție video: Irinel Banu

Textul aici:

https://www.dcnews.ro/romania-tara-in-care-procurorii-care-gresesc-sunt-rasplatiti-cu-pensii-uriase-iar-nevinovatii-fac-inchisoare-un-euro-atat-a-costat-eroarea-unui-magistrat_968922.html