Cuprinşi de nostalgie, cu toţii îşi aduc aminte de vacanţele la bunici, de năzdrăvăniile pe care le făceau, de cât de simplă, frumoasă şi fără griji era viaţa atunci. Vedetele au decis să împărtășească cu cititorii SPECTACOLA, care sunt cele mai mari trăsnăi pe care le-au făcut în copilărie.

Andreea Marin: Plecarea de acasă, cu păpușa în mână, la doar câțiva anișori, să caut casa bunicii unde bunii mei îmi făceau "ou în coajă", tare poftă-mi era!  Le-am dat bătăi de inimă părinților mei, norocul a fost că, în drumul meu, fără să vreau, am trecut pe lângă o groapă mare, se săpa fundația unei clădiri, iar tatăl meu, inginer constructor, coordona echipa și se afla acolo, jos. Când a ridicat privirea de sub cască, cine era pe marginea craterului? Andreea și păpușa ei, Răpănoasa. Așa o poreclisem, era mereu nepieptanată și arăta neîngrijită, pentru că mă jucam cu degetele fără oprire în părul ei. 

Paula Seling: La cinci ani mi-am scris singură bilet de voie să plec de la grădinița și am imitat semnătura tatălui meu bazându-mă pe felul în care se auzea creionul pe hartie, când semna. Am plecat, apoi, singura de la grădinița tocmai când mama a plecat să ma ia ea. A fost tragedie.

INNA: Ooo, numai una? :)) Dar una chiar memorabilă este că am luat nota 4 la matematică la o lucrare și, pentru că nu voiam ca mama să afle, am decis să o îngrop. 

Elena Gheorghe: La trăznăi am fost cap de afiș! Țin minte ca aveam un scuter pe care ne plimbam toți trei, pe rând, dar doar în prezența tatălui, care ne supraveghea să nu pățim ceva. L-am furat o dată din curte și am plecat pe stradă… am pierdut controlul, am căzut de pe el, dar totuși nu am dar drumul ghidonului. Și uite așa m-a târât scuterul vreo 30 de metri pana am ajuns într-un șanț. Și ce bine ca am ajuns acolo, și nu pe șoseaua principală. Am fost pedepsită mult timp și de atunci scuterul a fost istorie.

Bianca Drăgușanu: Am tăiat rochia mamei de mireasă, plus draperia, și am așteptat-o îmbrăcată așa în stația de autobuz. Aveam vreo 6 ani. De atunci eram un mare designer. 

Corina Dănilă: Am rămas o zi întreagă în Orășelul Copiilor, jucându-mă și nedând niciun semn de viață părinților, care nu știau nimic despre mine. 

Gianina Corondan: M-am fugărit cu Alex, fratele meu, el s-a împiedicat și și-a spart capul. M-am simțit foarte vinovată.

Ioana Ginghină: Am fost un copil cu multă imaginație și putere de convingere, așa că într-o zi, după școală, când cam toți copiii eram singuri acasă, i-am convins pe prietenii mei să luăm bijuteriile din casă și să le îngropăm ca să facem comori.

Când și-au dat părinții seama că acestea lipsesc a fost mare haos, căci era deja noapte.

Toți, părinți și copii, au venit la mine la ușă ca să descoperim unde sunt bijuteriile.

Le-am găsit, dar nu pe toate…