În una dintre cele mai recente cărți ale sale - „Factorul 1%. Obiceiuri mici pentru rezultate mari”, de la editura ap!, psihologul menționează o poveste alegorică reprezentată de o broască ce își află propriul sfârșit prin obișnuință. El folosește termenul de „sindromul broaștei fierte” pentru a clarifica unde pot duce lenea și capacitatea de adaptare.

Puteți citi și interviul exclusiv cu renumitul psiholog aici: Autorul italian Luca Mazzucchelli, sfat pentru românii care nu-și cunosc valorile. „Frica este principalul ingredient chimic al entuziasmului”

Povestea broaștei fierte

„O broască sare într-o oală abia pusă pe foc. Flacăra este slabă, iar broasca înoată în voie în apa curată și călduță, într-un mediu confortabil. Încet, apa se încălzește, dar broasca o consideră în continuare destul de agreabilă. Focul e dat mai tare, iar apa devine caldă, un pic mai mult decât îi place broaștei. Totuși, nu se sperie, depune un mic efort și se obișnuiește rapid cu creșterea temperaturii. Pe măsură ce apa se încălzește, broasca simte că începe să devină prea fierbinte și, deci, foarte neplăcută, dar, din păcate, este slăbită și nu mai face nimic pentru a se salva. Așa că rezistă, rezistă, până când temperatura crește și mai mult, ajungând să o omoare.”

Explicația sindromului „broaștei fierte”

Autorul continuă și explică motivul pentru care oamenii ajung să se acomodeze cu vicii noi, situații neplăcute sau toxice, dar și de ce „aleg” să stea în acestea, fiindu-le foarte greu să rupă noul cerc vicios.

„Sindromul broaștei fierte ne amintește că, atunci când o schimbare are loc treptat și îndeajuns de încet, poate ieși din sfera conștiinței noastre, fără să provoace niciun fel de reacție sau opoziție. Paradoxul acestei povești este că, dacă broasca ar fi intrat în oală în momentul în care apa fierbea, ar fi sărit imediat afară sau, cel puțin, ar fi încercat”, explică Luca Mazzucchelli, în cartea „Factorul 1%. Obiceiuri mici pentru rezultate mari”.

Cine a „omorât” broasca?

Ulterior, Mazzucchelli spune cine a omorât de fapt broasca, care a cedat în fața lenei și a obișnuinței, dar și a instinctului primar de aclimatizare care intervine în orice situație dificilă.

„Să ne gândim acum la cine sau ce a omorât broasca. Apa clocotită? Cel care a aprins focul? Nu, a fost incapacitatea broaștei de a decide când să sară din oală. Cedând în fața obișnuinței și a lenei, broasca a decis să sară afară prea târziu, când deja nu mai putea să se salveze.

Exact ca broasca din această poveste, și noi ajungem să acceptăm și să ne obișnuim cu ceva ce nu ne face bine, cum ar fi relațiile nepotrivite, știrile dramatice, abuzurile repetate, recesiunile economice, compromisurile, dificultățile vieții. Poate că la început ne revoltăm, ne răzvrătim, dar în cele din urmă cedăm adesea în fața obișnuinței”, spune autorul, în cea mai recentă carte a sa.