Este primul român care a concertat în Las Vegas; a emigrat în anii 1990 în State - unde nu i-a fost deloc ușor, a pierdut 2 copii nenăscuți, iar cel mai mare regret al său e că nu are urmași.

Pe lângă aceste greutăți, artistul a avut vocație de mic în ale artei, însă familia nu a fost de acord cu el. A fost bătut deseori când era copil din cauză că umbla desculț, grăbindu-se mereu să surprindă alți artiști ai vremurilor.

Dacă o ușă îi era închisă, el încerca să găsească alta pe care să iasă, în ciuda dezaprobării familiei sale.

George Rotaru reține cum mama sa îl bătea, cum familia din care provenea voia să-l vadă la CFR, acest domeniu fiind de tradiție în familia Rotaru.

Cu toate acestea, artistul și-a urmat visul în ciuda tuturor greutăților, mulțumind lui Dumnezeu pentru tot.

La un moment dat, Adrian Artene l-a întrebat pe George Rotaru dacă ar corecta ceva în viața sa, la care artistul a zis:

„Să știi că Dumnezeu a pus mâna pe mine tot timpul, tot timpul e cu mâna pe mine. Credința în Dumnezeu și în destin sunt foarte importante. Părinții mei nu au văzut un singur lucru, că la 3 ani, când stăteam în centrul Făgărașului, eu fugeam desculț și cu mucii în gură, fugeam să o aud pe cântăreața Ada Velicu. 

Stăteam desculț pe pietricelele albe, care erau în grădina de vară. Venea mama, mă bătea. Îmi zicea să trec acasă. Eu intram pe o ușă și ieșeam pe alta. Am făcut balet, am pictat. Ei nu au realizat chestia asta, nu știu cum să spun, latura artistică. 

Eu asta am avut, latura artistică, părinții mei au vrut CFR, că era familie de CFR-iști. Ce am vrut eu s-a realizat, dar tot cu Dumnezeu”, spune George Rotaru, în podcastul lui Adrian Artene. 

George Rotaru a mai spus că nu are niciun fel de reproș față de Dumnezeu, chiar dacă a trecut prin momente grele în viața sa. Artistul a mai zis că, dacă Dumnezeu s-ar înfățișa în fața lui și i-ar spune să își pună o dorință care se va concretiza, ar formula exact așa:

„„Doamne, mulțumesc pentru tot. Să-mi dai sănătate mie, dar și tuturor, și dușmanilor. Să fie pace pe Pământ”. Numai gânduri pozitive aș cere.”, spune artistul.

„Iubirea” ascunsă

Plecând singur în State în anii 1990, lui George Rotaru i-a fost foarte greu, așa că se decisese să adopte un cățel - pe Lup. Acest câine a trăit memorabila vârstă de 22 de ani, ceva atipic pentru un câine la vremea aceea. Artistul continuă și precizează că amintirea acelui câine i-a rămas imprimată adânc în suflet, chiar dacă, la un moment dat, l-a dus la Făgăraș.

„Când mi-a fost foarte greu în America, în 1993... am fost cu piciorul în avion de sute de ori, când dădeam de greu voiam să merg acasă. Mi-am luat un cățel care a stat cu mine 22 de ani. Când n-am mai putut să țin situația în control cu cățelul, l-am adus la Făgăraș la o prietenă. Așa a trăit la ea 22 de ani. Acel cățeluș, Lup îl chema, are o semnificație incredibilă pentru mine”, încheie George Rotaru.