Fiul Manuelei Hărăbor, Andrei, a împlinit, recent, vârsta de 33 de ani. Unicul său copil este diagnosticat cu autism de la o vârstă fragedă. Invitată în podcastul Avangarda cu Ionuț Vulpescu, artista ne-a vorbit despre fiul său.

Ce înseamnă să crești un copil bolnav de autism în România? Manuela Hărăbor: Medicație veche de 30-50 de ani și ineficientă, taxe mari, marginalizare. „Pe de altă parte, zic mai bine dacă statul oricum nu și-a dat interesul și nu înțelege despre ce e vorba cu boala lui Andrei, mai bine că nu se bagă în viața mea și mă lasă pe mine să fac ce cred de cuviință.”

I.V.: Ce înseamnă să fii ca Andrei, să ai boala lui Andrei în România?

M.H.: Marginalizat, că nu te acceptă absolut nimeni. De asta trebuie tu, ca părinte, să te înarmezi și să găsești partea bună și pozitivă din această boală și să mergi mai departe. Fiecare se descurcă cum poate. Fiecare se descurcă la propriu cum poate. Statul nu îți acordă niciun ajutor în afară de faptul că acoperă Casa de Sănătate, eu știu, o medicație, care medicația actuală e veche de 30, 50 de ani și care oricum nu mai dă randament, și eu am ajuns să îi schimb medicația de vreo doi ani de zile, dar pe banii mei, pentru că sunt lucruri nici acceptate de Casa de Sănătate, nici poate înțelese de Ministerul Sănătății. O lipsă totală de interes. Pe de altă parte, zic mai bine dacă statul oricum nu și-a dat interesul și nu înțelege despre ce e vorba cu boala lui Andrei, mai bine că nu se bagă în viața mea și mă lasă pe mine să fac ce cred de cuviință.

Apropo de asociații. Am avut experiențe total nefaste în care niște asociații din afară au venit, vezi Doamne, să ajute copiii cu dizabilități din România, e o treabă destul de veche, vorbesc de acum poate eu știu, mai mult de 20 de ani, dar cred că lucrurile astea încă se perpetuează, în care interesele erau cu totul  și cu totul altele și încercau să profite de pe urma copiilor cu dizabilități în fel de fel de forme. Pe de altă parte, dacă oamenii nu au credință în Dumnezeu, orice asociație care vrea să facă ceva bun, mi-e teamă că se duce pe o direcție greșită.

În sensul în care nu or să înțeleagă niciodată că terapia lui Andrei este o terapie educațională și medicală, dar care este tot timpul în paralel cu terapia pe care o capătă spiritual. Așa că eu una mă declar mulțumită că mă lasă să trăiesc. Cum spunea și Iorgovan: „Eu ce vreau? Lăsați-mă să trăiesc!” Așa cum pot eu, și dau socoteală în fața lui Dumnezeu. Nu aștept ajutor din partea lor. Problema e că îmi bagă mâna în buzunar și îmi iau niște taxe când ar trebui cu banii ăia de taxe să plătesc tratamentul lui Andrei. Eu așa aș vedea o corectitudine dacă m-ar întreba cineva. I-am spus-o și ultima dată domnului Ponta, când, cred că era în ultimul an de mandat, cred că atunci m-am întâlnit cu dumnealui. I-am spus: „Bun, nu îmi decontați nimic, dar de ce trebuie să vă plătesc taxe? Când eu cu taxele astea întorc banii în societate, în economie, cumpărând servicii pentru Andrei? E simplu!” Nu mi-a răspuns, nu mi-a răspuns nimic. 

I.V.: O să îl întrebăm. 

M.H.: Să îl mai întrebăm o dată. 

Vedeți podcastul aici:

VEZI ȘI: Mirela Vescan, cea mai cunoscută specialistă în make-up, pusă la zid de familia ei. „Zero barat. Bullying total!” / video -

https://www.spectacola.ro/mirela-vescan-cea-mai-cunoscuta-specialista-in-make-up-pusa-la-zid-de-familia-ei-zero-barat-bullying-total-video_36700.html