Pentru publicul larg, Prim-balerina Operei din București rămâne una dintre cele mai grațioase artiste europene, dar și cea mai dramatică figură feminină a vieții culturale din ultimele decenii. Gestul lui Irinel Liciu de a se sinucide în ziua în care soțul ei, Ștefan Augustin Doinaș, s-a stins după o îndelungată suferință, a șocat România, care a asistat, în urmă cu 22 de ani, la lecția sublimă a iubirii dincolo de moarte. „Domnul și Dumnezeul meu, iartămă! Doinaș, dulcele meu... O prea mare iubire ucide.” Biletul de adio al balerinei Irinel Liciu a înduplecat inimile tuturor și a obținut din partea Bisericii Ortodoxe Române, pentru prima dată, excepția canonică prin care balerina a primit o slujbă creștină, alături de soțul ei, când cortina vieții pământești s-a tras definitiv. „O rugăciune, un haiku, un testament”, așa cum descrie Ionuț Vulpescu ultimele rânduri ale balerinei, au făcut din Irinel „un nume pe care îl porți doar atunci când singura artă care are drept de viață și de moarte asupra ta e amorul. De baletul dintre ele nu e capabil oricine”. 

Nimeni nu a știut însă, până la apariția volumului Laleaua albă, că Irinel Liciu, cea care a fost doborâtă de o iubire prea mare, a purtat în inimă și o dragoste ascunsă și prea puțin suportabilă, pentru poetul Gheorghe Tomozei, prietenul foarte bun al lui Nicolae Labiș și Nichita Stănescu. După o muncă de documentare fabuloasă, prin care Ionuț Vulpescu a examinat viața de sertar a balerinei Irinel Liciu, compusă din scrisori tulburătoare, poezii nepublicate și desene ludice, păstrate cu o sacră tăcere de poetul Gheorghe Tomozei, marele public primește o carte-monument, un templu paginat al intimității dintre cei doi. 

Laleaua albă, una dintre cele mai autentice povești de dragoste din lumea culturală, apare la Editura Litera în condiții grafice extraordinare, reconstituind spre deliciul cititorilor amorul preponderent epistolar dintre „I-tandru, Irinel”, cea care a pus inima lui Tomozei în poante, și „Tom”, prințul poeziei românești. Materialele inedite care au făcut posibilă ancheta literară și istorică semnată de Ionuț Vulpescu fac parte din arhiva personală „Gheorghe Tomozei”, îngrijită de fosta soție a scriitorului, Cleopatra Lorințiu. Incluse în acest volum, notele explicative ale Cleopatrei Lorințiu oferă perspective inedite referitoare la viața publică și privată a protagoniștilor unei iubiri pe care Gheorghe Tomozei a simțit-o ca fiind imposibilă. Fără bunăvoința Cleopatrei Lorințiu, de a deschide aceste documente care recompun cronologia afectivă dintre Irinel Liciu și Gheorghe Tomozei, și fără pasiunea lui Ionuț Vulpescu pentru inima de femeie a primei-balerine, care a bătut inegal pentru dragostea care doare, poetul Gheorghe Tomozei, și iubirea care ucide, scriitorul Ștefan Augustin Doinaș, nimic din experiența umană a acestor genii ale artei și literaturii nu ar fi fost cunoscut. 

Dilemele morale  din spatele cărții Laleaua albă. Un bestseller  care nu aduce atingere iubirii dintre Irinel Liciu și Ștefan Augustin Doinaș, dar care face dreptate inimii de femeie a marii balerine

Ionuț Vulpescu, fostul ministru al Culturii, explică în exclusivitate dificultățile din spatele acestei anchete literare și motivele care l-au determinat să prezinte publicului istoria amoroasă dintre Irinel Liciu și Gheorghe Tomozei, un gest delicat în condițiile în care cuplul Liciu-Doinaș a fost mitizat în societatea noastră. 

„Nu doar din convingeri morale, ci și culturale, trebuie să vă spun că prin publicarea acestor scrisori, mitul iubirii eterne dintre Ștefan Augustin Doinaș și Irinel Liciu nu va suferi atingere. Iubirea prea mare e Doinaș. Însă iubirea, fără asupra de măsură, este Gheorghe Tomozei. Între biletul ei de adio și scrisorile ei de dragoste se întinde distanța de la iubire la dragoste. Și nu e nimic mai frumos în sufletul unui om decât să fii capabil de amândouă. Dragostea lui Irinel pentru poetul Gheorghe Tomozei nu împuținează iubirea lui Irinel pentru poetul Ștefan Augustin Doinaș. Au produs două crize diferite, a  vârstei și a vieții. Din dragostea pentru Gheorghe Tomozei, Irinel Liciu se desparte de ea: capricioasă, neconsolată, temătoare. Din iubirea pentru Ștefan Augustin Doinaș, Irinel Liciu se desparte de viață: matură, nealinată, curajoasă. Avea dreptate: o iubire prea mare ucide. Oricare altă iubire, oricât ar durea, îți lasă poftă de viață”, a declarat Ionuț Vulpescu. 

Gheorghe Tomozei a dat, fără să știe, titlul viitoarei cărți a lui Ionuț Vulpescu despre balerina Irinel Liciu: „Laleaua albă”, un alint nerostit

Publicarea scrisorilor lui Irinel Liciu către Gheorghe Tomozei nu a fost singura dilemă morală pe care Ionuț Vulpescu a întâmpinat-o în pregătirea acestui proiect editorial de excepție. Nici alegerea titlului nu a fost mai puțin problematică. Fostul ministru al Culturii, Ionuț Vulpescu, a explicat parcursul care a dus la titlul actual al volumului: „Inițial mi-am dorit ca acest volum să oglindească piruetele afective dintre Irinel Liciu și Gheorghe Tomozei, arătând publicului că există carne și suflet dincolo de grația iconică a marii balerine. Mai simplu spus, că există Irinelul lui Tomozei, de care niciunul dintre noi nu aveam habar, căreia nu îi lipsește grația, ci împlinirea. Când am scris ultimul rând al acestei cărți, am știut că ceea ce aveam în față este un pas de deux între scrisori. Dar era un nume pretențios pentru o iubire simplă și dureroasă, iar soarta acestei formule nu a mers mai departe de un subtitlu, cred, inspirat. Atunci, Cleopatra Lorințiu a avut muzele de partea ei și mi-a sugerat ca titlu alintul tacit al lui Gheorghe Tomozei către Irinel Liciu, laleaua albă, care se repetă cu recurență într-un volum al poetului, Filigran, prezentat elogios pe clapete de Geo Bogza.” 

Ionuț Vulpescu, de la un interviu cu Ștefan Augustin Doinaș, la o carte despre Irinel Liciu și Gheorghe Tomozei

Chiar autorul acestei cărți privește parcursul de la întâlnirea cuplului Irinel-Doinaș la scrierea acestei cărți ca pe un șir de evenimente surprinzătoare. Ionuț Vulpescu a declarat: „Dacă îmi spunea cineva atunci când aveam 24 ani și i-am luat un interviu profund și onorabil lui Ștefan Augustin Doinaș, că peste încă 24 de ani, nici mai mult, nici mai puțin, voi scrie o carte despre subteranele amorului dintre Irinel și Tomozei, aș fi spus că glumește. Astăzi știu că Dumnezeu are umor și că nimic nu e întâmplător. Irinel pe care am cunoscut-o eu era o doamnă a Marii Arte, o femeie suavă, cu pas sublim și inimă blândă. Numai că blândețea se obține tot în timp. Cred că dragostea pentru Tomozei a îmblânzit-o. Citind scrisorile ei către Tomozei, am descoperit femeia nerăbdătoare, care are urgența clipei, nu a anilor, atunci când iubește: Distanța agravează anumite maladii (…) Mâine fac pe dracu’ în patru să te văd. Te sărut, te sărut, te sărut. I.” 

Exclusiv: Irinel Liciu scria poezii

Ionuț Vulpescu asigură că dezvăluirile acestei cărți sunt dintre cele mai inedite și totodată dintre cele mai inconfortabile: „Sunt de o intimitate crudă și tristă, dar de un realism afectiv și literar uluitor. Partea cea mai tăinuită a acestei povești încrucișate care astăzi cunoaște lumina zilei ține de testamentul liric al lui Irinel, pentru că a existat unul. Scris în timpul aventurii cu poetul Gheorghe Tomozei, poartă un titlu care denunță caracterul irepetabil al acestui gest: O poezie scrisă de Irinel. E o poezie care descrie scena unui final de lume, în care mere se risipesc printre crucile unui cimitir al bătrânilor de care țara aceasta nu mai are nevoie. Cutremurător… Nimeni nu a știut de această poezie până astăzi!”

De ce Laleaua albă e o carte pentru toate vârstele, care nu trebuie ratată? Gigi Căciuleanu și Răzvan Voncu semnează recomandările de pe coperta cărții lui Ionuț Vulpescu

Cartea Laleaua albă, scrisă de Ionuț Vulpescu și însoțită de notele explicative ale Cleopatrei Lorințiu, este o carte pentru toate vârstele. Editura Litera publică acest volum care cuprinde scrisorile lui Irinel Liciu către Gheorghe Tomozei, trimise în secret, din Belgia, din timpurile în care lucra cu Béjart; biletele scurte de dragoste și furie, lăsate în diminețile în care Tomozei nu mai era lângă ea; tabletele din Filigran în care Tomozei deplânge retragerea lui Irinel Liciu de pe marea scenă și în care maschează nostalgia pentru „laleaua albă” și dialogul dintre Ionuț Vulpescu și Ștefan Augustin Doinaș. Fotografii cu manuscrisele acestor scrisori și imagini din arhiva personală a lui Gheorghe Tomozei și din arhiva revistei Secolul XX însoțesc volumul de o luciditate zguduitoare. 

Înainte de lansarea volumului, Ionuț Vulpescu explică cititorilor vocația acestei cărți, de a stimula reflecțiile cu privire la fericirea fiecăruia dintre noi: „Sper ca Irinel să mă ierte că iam deschis scrisorile. Dar dansul dintre biografii ducea la Poezia unei Balerine care a iubit Poeți. E un spectacol al vieții, singurul din care Irinel nu se poate retrage niciodată: pentru că iubiri ca ale ei sunt nemuritoare. O poveste ca a lui Irinel Liciu te face să te întrebi dacă nu cumva toți avem dreptul de a fi fericiți, șansa de a trăi dragostea și posibilitatea de a cunoaște întro zi ce e iubirea. În ordinea aceasta.”

Cartea Laleaua Albă de Ionuț Vulpescu a fost primită cu mare entuziasm de Gigi Căciuleanu și de Răzvan Voncu, care semnează coperta IV a acestui volum. Sâmbătă, la târgul de carte Gaudeamus, la ora 11, volumul va fi lansat la standul editurii Litera, de către Ionuț Vulpescu, Cleopatra Lorințiu și Răzvan Voncu. Evenimentul va fi urmat de un turneu editorial în diferite orașe și instituții culturale din România.