Cristina Cioran a copilărit la Constanța, mutându-se ulterior la București în interes profesional. Ea a copilărit aproape de mare, iar diminețile de toamnă în care mergea să alerge pe litoral i-au rămas adânc întipărite în minte.

„Cred că am avut o copilărie minunată, pentru că, comparativ cu cei care locuiesc în orașe mici sau mari, dar care nu au nici mare, nici munte, noi am avut marea. La un moment dat, am cunoscut niște tineri care nu au văzut niciodată marea. Mi s-a părut extraordinar, cum să nu o vezi niciodată?”, se întreba Cristina Cioran, fiind recunoscătoare pentru copilăria avută. Mai mult ea, vorbește și despre ce oferă orizontul mării, de la deschidere până la ideea de libertate:

„Noi, constănțenii, creștem de foarte mici cu această deschidere. Marea, oceanul, acest lac imens, îți oferă un orizont imens. Nu vezi trei blocuri sau trei copaci, ai un orizont deschis, un întreg orizont. Poți să-ți alegi norul de acolo, poți să alegi zona de acolo, poți să alegi valul de acolo. Este extraordinar. Îmi aduc aminte că făceam plimbări de-a lungul plajei Modern. Căutam mereu ceva înspre orizont. Mereu îți imaginai ceva”, spune Cristina Cioran, în podcastul lui Bursucu.

Marea deschide orizonturi

Vedetei îi plăcea să meargă pe malul mării mai ales toamna, atunci când apa era mai caldă decât pe parcursului sezonului cald.

„Când te duci pe malul mării și ai deschiderea aia extraordinară...

Mie îmi place să nu văd niciun hotel. Mie îmi place să merg pe plajă până leșin.

Nu mi-a plăcut niciodată soarele prea intens. În perioada liceului, mergeam de la 6 dimineața la un soi de alergare pe plajă. Îmi plăcea foarte mult toamna. Era un rece foarte interesant. Era cald și rece. Marea, de exemplu, era mai caldă toamna pentru că, până se răcește ea cu totul după anotimpul cald, durează. Acum e ceva diferit, dar în copilăria mea așa era”, precizează Cristina Cioran.

Cristina Cioran povestește și despre turiștii care frecventau cândva Mamaia și Constanța, plajele fiind pline și în Octombrie.

Cu toate acestea, Cristina Cioran a fost impresionată de un detaliu subtil la cei care veneau din alte țări:

„Am văzut toamne târzii în care străinii veneau grămadă. În octombrie, plajele erau pline de străini. Îmi plăcea să îi văd pe norvegieni, ruși, îmi plăcea cum vorbeau și cum se comportau. Erau fascinanți. Culorile cu care se îmbrăcau, zâmbetele, saluturile mai ales. Străinii dintotdeauna au salutat. Fiica mea salută pe toată lumea din cărucior, a învățat de la grădiniță. Poți ghici câte persoane îi întorc salutul? Foarte puține”.

Ce simte când se întoarce în România din vacanță

Ulterior, Cristina Cioran precizează ce observă ea în anumite momente de-a lungul zilei, fiind vorba despre cât de stresați sunt românii de toate vârstele. Ea face și o comparație cu cei din alte țări, unde petrec mai mult timp zâmbind decât vede în România.

„Când mergi pe stradă și te uiți la cum merg oamenii și ce fac, observi că cei mai veseli și cei mai relaxați sunt tinerii, ceea ce e normal, nu? Dar tinerii până în 19 ani. După care începe drama. Toată lumea e gârbovită, tristă, preocupată, cu ochii cruciș de la atâta tehnologie, fumând frenetic pe stradă, grăbiți. Bătrânii sunt triști, cocoșați de griji și poveri. Dar, vezi un străin cu zâmbetul până la urechi și te bufnește râsul. Îți dai seama că e străin nu numai după aliură, culori și zâmbet, dar și pentru că salută.

De obicei, mi se întâmplă asta când vin din străinătate. Vin cu zâmbetul pe față, plec de acolo cu atâtea idei și vrei să faci atâtea lucruri, și te lovește trenul aici”, transmite vedeta.