Jean de la Craiova are multe întâmplări amuzante cu Adrian Minune, însă cea de față le întrece pe toate. Cei doi erau la Constanța pentru o cântare, însă în doar câteva ore situația se va complica în așa fel încât artistului mai că-i venea să-și smulgă părul din cap.

„Fii atent, că acum vine ceva tare. Aveam o cântare la Constanța. El își luase un casetofon care abia apăruse, cu lumini, și mergea pe boxe. Ne-am luat cameră la hotel și ne-am pus să dormim. El a pus casetofonul pe dulap, iar noi eram amândoi în pat, dormind. Mă tot rodea ceva. Mă uitam după casetofonul ăla. Mă uitam la el, dormea, că era obosit. Și mă gândeam ce să fac eu. M-am ridicat din pat, prefăcându-mă că merg la baie, să văd dacă se mișcă, dar dormea tun. Pun mâna pe casetofon și îl iau. Ies și cobor jos”; povestește Jean, în podcastul lui Bursucu.

Artistul a ajuns să vândă casetofonul, însă a trebuit să facă rapid rost de bani. El s-a dus prima oară la păcănele, unde a pierdut toți banii într-o oră.

„Acum, eu nu mai porneam muzica, dar cine vedea luminile alea zicea că e de pe altă planetă. La parter erau niște turci. Mă întreabă cât vreau pe el. Am luat 3000 de lei, dar Adrian dăduse 5000 pe el. Fii atent ce am făcut. Apăruseră păcănelele și am zis că îi dublez, în mintea mea credeam că fac bani. Era 2-3 noaptea. M-am băgat în sala aia de păcănele. Într-o oră eram gata. Nu mai puteam de nervi. M-au dat și afară. Camera la hotel era neplătită. Mă uitam pe geam, la hotel, și lumina era aprinsă. Țineam minte foarte bine”, spune Jean.

Pe vremea aceea, page-urile erau intermediate de centrală, astfel că, nervii lui Adrian Minune erau traduși în discursuri formale, pentru Jean.

„Ce fac acum? Mă duc să mă cert cu el? Vedeam niște umbre pe acolo, avea nervi. Aveam pager și Adrian îmi trimitea mesaje, dar cum crezi? El voia să mă înjure, dar trebuia să trimită printr-o centrală, iar centralista formula ceva de genul „Deoarece sunteți așteptat la locuința domnului...”. Îți dai seama, ce calmă era aia și ce nervos era Adrian”, mai spune artistul.

Ideea care l-a salvat

„Ce idee mi-a venit după.

Mă uit în parcare și îmi frec mâinile de cauciucul unei mașini, mă dau cu negreala pe față.

Mă duc sus. Cum deschide el ușa, mă întreabă de casetofon. Eu îi zic: „Mă întrebi de casetofon? Uită-te cum arăt, zi mersi că nu m-au omorât ăia.”

„Păi ce ai făcut?”, mă întreabă el.

„Am vrut să le arăt și eu alora de jos ce am și mi l-au luat. Uită-te cum arăt, nu mai pot.”

„Bine că nu te-au omorât”, zice el.

Nu știu de unde am făcut rost de bani, cântasem în seara aia, și m-am dus la turci și le-am dat 4000 de lei și am luat casetofonul înapoi. Dar nu i l-am dat lui, l-am dus acasă. L-am pus frumos în bibliotecă. Dar într-o zi a venit la mine. Să vezi atunci ceartă”, încheie Jean de la Craiova.