Artist inegalabil, cu o carieră de aproape șapte decenii în teatrul şi filmul românesc, un plamares cinematografic şi teatral impresionant - peste 70 de filme şi sute de roluri în teatru -, Victor Rebengiuc a pus în toate participările sale artistice amprenta talentului, a seriozității, a muncii desfășurate constant, dar şi a unei reale sensibilităţi. Rolurile sale nu au fost doar numeroase ci și complexe desăvârșind și completând fațetele dezvăluite publicului.

Cum a reușit Victor Rebengiuc să renunțe la fumat, în urmă cu 50 de ani

La 90 de ani, Victor Rebengiuc a lansat și o carte, intitulată  'Ăsta-s eu, Victor Rebengiuc'. La lansare, actorul a povestit, printre altele, cum a decis să se lase de fumat, în urmă cu 50 de ani. Acesta 

'Mi-am zis: ce vreau? Să fiu, actor sau fumător? Și am ales să fiu actor', a declarat marele actor la Târgul de carte de la Romexpo.

Victor Rebngiuc, despre drama care i-a marcat copilăria

Victor Rebngiuc a povestit că a fost crescut de bunicii materni. Maestrul a crescut fără tată, pentru că părinții lui s-au despărțit când avea trei ani.

„Nu am avut tată, dar am avut bunic din fericire. Am fost crescut de bunicii materni. Au fost minunați cu noi, ne-au crescut foarte bine. Au fost oameni simpli, fără origine muncitorească. Erau oameni de la mahala. Mama mare era o fată frumoasă când era tânără, avea și ceva zestre, o casă. Bunicul era un bărbat superb. Nu l-am moștenit noi, nici eu, nici frate-miu. Avea mustață, era brunet cu părul creț. A avut cinci copii, patru fete și un băiat. Când nu mai aveau copii de crescut, am apărut noi’, a povestit îndrăgitul actor.

Mestrul recunoaște că bunicii și-au dat oată silința ca el să primească cea mai bună educație. 

„S-a ocupat foarte mult de noi. Eu la 4 ani știam să citesc și să socotesc! Bunica mea m-a învățat. Citeam ziarul în mod curent, nu aveam probleme. Ea punea, săraca, când mâncam la prânz, un ziar ca să nu se păteze fața de masă. Eu, în timp ce mâncam, citeam ce vedeam acolo. Mă certa mereu, „nu mai citi, mă, mănâncă acolo!»’ iar eu îi spuneam că mănânc, dar tot mai aruncam un ochi. Știam tot ce se întâmpla în anii ‘40. La un moment dat schimba ziarele, le punea invers. Citeam și așa, că mă obișnuisem oricum’, a mai spus, amuzat, Victor Rebengiuc.

Mama sa nu l-a văzut niciodată pe scenă

Marele regret al actorului este că mama sa nu a venit niciodată să-l vadă jucând.

 „Mama nu a vrut să vină să mă vadă jucând. A zis «Tu mori acolo şi eu nu vreau să văd asta». Muncea foarte mult. Ea era singura care muncea în casă și aducea salariu. A mers greu”, povestește el. Poate asta l-a determinat să nu-și dorească să aibă cunoscuți în public sau, dacă aceștia sunt acolo, măcar să nu știe de ei. „Nu îmi place să ştiu că sunt persoane pe care le cunosc în public. Teatrul e liber, biletele se pun în vânzare, cine vrea să vină la teatru să vină, dar să nu vii la mine să-mi spui: «Dă-mi şi mie două bilete», pentru că eu înnebunesc în momentul în care joc pe scenă să ştiu că e acolo, mă gândesc «Oare ce-o să zică?!»”, a adăugat Victor Rebengiuc. Tot el a explicat că nici atunci când privește spre sală nu este atent la cine se află în public: „Nu văd niciodată în sală, pe nimeni. Eu nu văd publicul, văd o mare de capete. Văd peste, în general, nu mă uit. Pentru mine e un zid unde e cortina”, a povestit Victor Rebngiuc, în podcastul „Da, Bravo”