Irina Păcurariu ne invită la „Reţeaua de Idoli”, luni, 3 octombrie, de la ora 20:00, ca să începem săptămâna alături un actor care nu mai are nevoie de nicio prezentare. E suficient să spui Firicel, din „Las Fierbinţi”, ca să îl identifici pe Cuzin Toma, unul dintre cei mai apreciaţi actori ai momentului.

Despre Cuzin Toma se ştie că a terminat un liceu electro-mecanic, a absolvit Academia de Educație Fizică și Sport și Universitatea de Artă Teatrală și Cinematografică şi a practicat multe meserii până a ajuns unde este astăzi.
În vârstă de 45 de ani, invitatul Irinei Păcurariu la „Reţeaua de Idoli” se numără printre cele mai cunoscute figuri ale noului val cinematografic românesc. Extrem de expresiv şi cu umor bine dozat, a jucat în filme precum „Hârtia va fi albastră”, de Radu Muntean, „Despre oameni și melci”, de Tudor Giurgiu, „Comoara”, pentru care Corneliu Porumboiu a fost recompensat la Cannes cu Un Certain Talent, și „Aferim!”, de Radu Jude, film premiat cu Ursul de Argint la Berlin. A mai jucat în filme precum „Câinele japonez”, „Domnișoara Christina”, „Funeralii fericite”, „Nașa” și „Moromeții 2”. În 2016, Cuzin Toma a fost nominalizat la două premii Gopo, la categoriile cel mai bun actor pentru rolul din „Comoara” și cel mai bun actor în rol secundar, pentru „București NonStop”.

La întâlnirea cu Irina Păcurariu, actorul Cuzin Toma va vorbi cu sinceritate despre cel mai recent proiect al său, „Film în sat”, o idee pornită din dorința de a întoarce comunității experiența acumulată în ceea ce se numește cultură. El încearcă să aducă filmul românesc în vatra satului, dorind să motiveze tinerii din mediul rural să evolueze şi să caute perspective noi.

Irina Păcurariu: Ai încercat vreodată să faci stand-up?
Cuzin Toma: Nu, nu e de mine stand-up-ul. Nu e de mine pentru că... eu vin din stand-up. Adică, în zona de unde vin, eram tot timpul într-un stand-up comedy. Şi am avut o teamă de a mă duce spre acest gen, pentru că îmi era la îndemână.

Irina Păcurariu: Chiar nu ţi-ai dorit?
Cuzin Toma: Mi-am dorit ca oamenii pe lângă care trăiesc să fie fericiţi. Şi asta îmi doresc în continuare. Vreau să-mi văd copiii zâmbind şi că au acces la educaţie şi cultură. Eu am o vorbă: dacă mă duc la muncă, nu câştig bani. Dacă lucrez câştig bani.
Sunt întrebat „ce vreau cu festivalul acesta” (Festivalul „Film în sat”)... Nu vreau să plece copilul de acasă. Pentru că, dacă a plecat copilul... s-a dus cu tot cu copiii lui. Aşa că nu mai am nici nepoţi... Ce să mă fac? Am muncit toată viaţa, am alergat, n-am avut grijă de copii, fiindcă am zis că o să am grijă de nepoţi. Am zis că aşa facem. Aşa au făcut şi părinţii noştri. Măcar să stau cu nepoţii... Dacă nu creezi un habitat, nişte condiţii... De ce plecăm de acasă? După mâncare, să muncim sau să ne cultivăm. Nu cred că mai ţine vorba „că e mai frumos în altă parte”. Dacă îi creezi un habitat, îi facilitezi accesul la educaţie şi cultură de calitate şi îl înveţi că nu trebuie să se ducă în altă parte ca să muncească, pentru că are propria grădină să muncească, nu-ţi mai pleacă de acasă.