Vali Vijelia este cel mai popular lăutar din „garda veche”, fiind cunoscut de o țară întreagă. Având începuturi modeste, Vali Vijelie a pornit de jos, fiind pasionat de muzică încă de pe vremea când stătea în casa părintească.

Tatăl său îl lua la evenimente când era mic, spunându-i să cânte cât mai mult, chiar dacă nu mai erau invitați, ci doar personalul de la bucătărie. „Bucătarii răspândesc vorba” - i-a spus tatăl său, când Vali Vijelie nu înțelegea de ce îl punea să cânte fără public la un eveniment.

De altfel, Vali Vijelie a fost foarte apropiat de părinții lui, toată viața stând lângă ei. Chiar și la maturitate, el obișnuia ca, după evenimente, să meargă la ei acasă să se odihnească. Tot așa, a povestit cum a murit mama sa, la niciun an după moartea tatălui său.

„Voiam să fac inaugurarea casei și am trimis-o pe soția mea să vadă cum se simte mama. Ziua următoare era petrecerea. A găsit-o pe mama că nu era bine, a chemat salvarea și a dus-o la reanimare. Când am auzit, nu mi-a căzut bine, nu puteam să fac petrecere cu mama în spital. Am amânat tot. De atunci, niciodată nu mi-am mai sărbătorit ziua de naștere.

Sunt 15 ani de când a murit.

Tata murise cu un an înainte. Ei se iubeau atât de mult... Când se certau, mama spunea „Nu te ia odată Dumnezeu că m-ai zăpăcit de cap”. I-am zis mamei să nu-i mai zică așa lui tata. Tata a auzit discuția și a zis: „Dacă mă ia vreodată Dumnezeu, să ții minte ce-ți zic, te iau cu mine. Atât de mult te iubesc”. Și așa a fost. Nu a lăsat să treacă un an de zile.”, a zis Vali Vijelia, în emisiunea Marei Bănică.

De ce începuse să trimită bani ambilor părinți

„Ce le-ai spune dacă ai avea o oră cu părinții tăi?”, a întrebat Mara Bănică.

„Sincer să fiu, nu aș avea ce să le povestesc, aș sta doar cu ei. Eu nu am stat niciodată departe de părinții mei. Să zicem că au fost 500 de metri distanță între noi. De multe ori veneam de la nuntă și mergeam la ei acasă să mă odihnesc. Câteodată treceau și patru zile când nu treceam, dar îmi părea rău după. Îmi dădeam seama că nu e bine, că trebuie să îmi fac mai mult timp pentru ei.

Le dădeam bani tot timpul. De fiecare dată, obiceiul meu era să-i dau mamei. Femeile sunt gospodine, știu să facă piața, să nu le lipsească nimic. Dacă avea tata nevoie de ceva, îi dădea mama. Apoi, mi-am dat seama că nu e bine. Tata avea un obicei să meargă în târg. Mama se plângea că tot aduce lucruri în casă, fiare și tot felul de obiecte. L-am întrebat ce îi trebuie, că îi cumpăr eu ce are nevoie. El îmi spunea: „Lasă, că știu eu pentru ce îmi iau”. Mama mi-a zis la un moment dat să nu îi mai dau bani, că toate fiarele din târg le aduce în casă. Dar nu puteam să stau nepăsător, pentru că el mi-a zis: „Păi, tu îi dai bani numai mamei tale? Ea nu-mi mai dă nimic, că zice că aduc fiare”. Lui îi plăcea să meargă în oraș și să pună oamenii la masă să mănânce și să bea”, încheie Vali Vijelie.