Am vizionat top 30 de melodii din ambele țări, iar concluzia este interesantă. Nu e de mirare, dar din 30 de melodii în trend în România, peste 20 sunt manele (cu tot cu cele care se apropie mai mult de manele decât de muzică de petrecere).

De asemenea, deși în topul celor 30 de melodii din Regatul Unit figurează artiști internaționali precum Drake, Travis Scott, Stormzy, Post Malone sau Billie Eilish, vizionările însumate de aceștia nu le depășesc pe ale artiștilor și maneliștilor români.

Astfel, topul 30 UK are 159,38 milioane vizualizări, în timp ce artiștii români au 198,7 milioane de vizualizări, deci o diferență de 39,32 milioane de vizualizări.

Așadar, România se mândrește cu muzica stil oriental, pe locul 1 din top 30 România fiind Dani Mocanu cu „Hai să ne iubim ca nemții”, fiind în competiție cu Charli xcx și Billie Eilish - care ocupă locul 1 din topul 30 UK cu o melodie numită „Guess”.

Chiar și așa, Dani Mocanu cu melodia lui are peste 25 de milioane de vizionări, în timp ce una dintre cele mai populare vedete pop de pe Pământ are numai 10 milioane.

În ceea ce privește prima strofă a primei melodii din fiecare top 30, la Dani Mocanu avem așa:

„Eins, zwei, drei
Cât de bine le mai dai
Spune tu, dom' polițai
Ce pedeapsă poți să-i dai? (Dai)
Vier, fünf, sechs
E-mbrăcată în latex (Oh)
Mă face să o iubesc că are un accent nemţesc”, în timp ce la Charli xcx și Billie Eilish avem:

„You wanna guess the colour of my underwear
You wanna know what I got goin' on down there
Is it pretty in pink or all see-through?
Is it showin' off my brand-new lower-back tattoo?
You wanna put 'em in your mouth, pull 'em all down south
You wanna turn this shit out, that's what I'm talkin' about
Pu-pu-pu-put 'em in your mouth, pull 'em all down south
You wanna turn this shit out, that's what l'm talkin' about (Yeah)”, tradus în română fiind:

„Vrei să ghicești culoarea chiloților mei?
Vrei să știi ce am acolo jos?
Este roz, sau sunt complet transparenți?
Îți arat noul meu tatuaj de pe spate?
Vrei să-i pui în gura ta, să-i tragi în jos?
Vrei să dai de capăt acestei situații, asta zic eu
P-p-p-pune-i în gura ta, trage-i în jos
Vrei să dai de capăt acestei situații, asta zic eu (Da)”.

Manelele - aproape de „monopol” pe scena muzicii din România

Totuși, top-ul românesc poate spune mai multe despre România decât despre Regatul Unit sau cultura muzicală internațională.

În top-ul britanic regăsim o diversitate mai mare de categorii muzicale, ele fiind 7 (Grime: 6 melodii, Drill: 6 melodii, Rap: 5 melodii, Pop: 3 melodii, R&B: 2 melodii, Dance: 2 melodii, Rock: 2 melodii), în timp ce în topul românesc nu sunt decât 3 (Manele: 21 melodii, Pop: 6 melodii, Dance: 3 melodii).

Lipsa diversității poate indica faptul că industria muzicală dintr-o țară nu susține sau nu promovează variatele genuri muzicale. De asemenea, dacă există puține oportunități pentru artiști din alte genuri, acest lucru poate limita sporul diversității.

Totodată, monopolul unui gen muzical poate reflecta o posibilă stagnare în inovație sau o lipsă de susținere pentru experimentarea noilor stiluri muzicale, scena culturii muzicale fiind una tot mai restrânsă în România.

Acest lucru îl putem revedea și în viața de zi cu zi.

Manelele au avut un început firav la începutul anilor 2000, însă acum balanța s-a înclinat mult în favoarea lor.

Un principiu simplu spune în felul următor:

„Un gen muzical predominant reflectă preferințele și gusturile majorității publicului din acea țară. Acesta poate indica faptul că genul respectiv răspunde cel mai bine nevoilor și așteptărilor ascultătorilor locali”.

Totodată, multor români le era frică de „pierderea identității românești” cauzată de globalizare și deschiderea granițelor; Dacă manelele sunt privite ca parte din identitatea locală, atunci aceștia pot sta liniștiți, deoarece o înclinație atât de puternică spre un singur gen muzical (mai apropiat de Orient decât de Vest, în cazul acesta) demonstrează niște rădăcini bine ancorate în etosul local.

Întâmplarea face ca manelele să dețină un „monopol” în prezent, însă această analiză este aplicabilă oricărui gen muzical care acaparează o piață.

Dacă începeam să ne pierdem identitatea, atunci probabil întâlneam o diversitate mai mare pe scena muzicii din România - un aspect pozitiv pentru o societate care caută permanentă dezvoltare.