Se împlinește o săptămână de când Ioana Năstase a ales să ofere o mână de ajutor refugiaților ucraineni. Aceasta găzduiește în prezent 11 oameni, atât în apartamentul ei din Constanța, cât și în cel al fiului ei.

„Când mă văd parcă-l văd pe Dumnezeu. În primele zile erau foarte speriate, săracele. Și obosite! Aproape cădeau din picioare. Nu mă înțeleg chiar ușor cu ele, dar mai cu ajutorul unor cuvinte din limba engleză, mai cu ajutorul limbajului semnelor, ajungem la un compromis bun pentru ambele părți! Ce am văzut în vamă acolo, nu am reușit nici acum să uit. Bieții oameni vin asemenea vitelor, cu Bacul, în încercarea de a scăpa de război. Eram pregătită să am grijă de unul, doi sau trei ucraineni, dar când mi s-a telefonat și mi s-a spus că voi avea parte de opt persoane, mi s-au cam înmuiat picioarele. Însă am mers hotărâtă după ei. Apartamentul meu din Constanța are trei camere și am făcut un calcul că vor încăpea, într-un fel sau altul!”, a spus Ioana Năstase, pentru impact.ro.

Ioana găzduiește 11 ucraineni

Deși abia le găsise cazare celor 8 persoane, când l-a ușa ei au sunat alte trei, dintre care două femei și un bebeluș, Ioana Năstase a găsit imediat o soluție, fără să stea pe gânduri. 

„Nu mai știam ce să fac! Nu vroiam să renunț la ultimele, dar nici nu aveau toți loc în acel apartament. L-am sunat pe fiul meu, care m-a trimis direct la el acasă. Așa se face că ultimele două tinere și bebelușul sunt cazate acasă, la băiatul meu. Aș vrea să vă spun că nu regret niciun moment gestul. Și dacă ar fi trebuit să-mi vând câte ceva, ca să am grijă de ele, aș fi făcut asta!”, a continuat Ioana Năstase, pentru sursa citată.

"Nu se compară certurile mele cu Ilie, pe lângă ce trăiesc oamenii ăștia"

„Am uitat de propriile mele probleme. Nici nu se compară certurile mele cu Ilie, pe lângă ce trăiesc oamenii ăștia. Și vreți să vă spun ceva? Eu cred că mi i-a trimis Dumnezeu. Am uitat de problemele mele, încercând să-i ajut! Dar nu, nu l-am uitat și pe Ilie. Tocmai i-am făcut o programare la RMN, la cererea lui. Am decis să aștept și să văd ce-mi mai cere bunul Dumnezeu!”