Denis Roabeș, The Motans, i-a povestit lui Mihai Morar cum a trecut peste drama morții tatălui său

Denis Roabeș, The Motans, aveam doar 7 ani atunci când și-a pierdut tatăl. În momentul acela, artistul mărturisește că a fost afectat mai tare de suferința celor din jur și mai puțin de pierderea tatălui său, pentru că nu conștientiza prea bine ce se întâmpla. Ani mai târziu, Denis Roabeș avea să plângă mult, avea să simtă puternic acest gol pe care nimeni, niciodată, nu a avut puterea să-l completeze vreodată.

Invitat în cel mai nou episod al podcastului „Fain&Simplu”, moderat de Mihai Morar, artistul și-a amintit exact cum a înțeles el moartea tatălui său.

„La 7 ani nu eram atât de conștient de ce se întâmplă. Îmi aduc aminte că eu plângeam la moartea tatălui lui meu pentru că toată lumea din jurul meu plângea. Chestia asta m-a panicat și mi-a dat un disconfort, însă lacrimile adevărate pe care le-am curs au fost cele de după și sunt lacrimi care au fost curse ani de zile. Lipsa tatălui meu am început să o simt, hai să spunem, după prima jignire la adresa mea. Acela a fost momentul acela în care simți că nu ai cui, nu ai pe cine să chemi, să te apere când ai nevoie de forță masculină, de forță paternă, de furtuna aceea care vine și dărâmă tot. În ultimii ani am început să înțeleg unele traume de care nu eram conștient. Am înțeles cât de mult mi-au lipsit unele lecții pe care doar un tată ți le poate da.”, îi povestește Denis Roabeș lui Mihai Morar.

Denis Roabeș a fost forma, mai apoi, de mama lui, omul cel mai puternic, omul care a reușit să-l facă să fie „la fel de cool ca „tata”.

„Mama a înlocuit figura paternă. Asta a fost o povară pentru mama mea. Eu țin minte perfect nopțile în care plângea lângă mine și nu știa efectiv cum să facă, ce să facă, doar ca să mențină lucrurile așa cum erau, să am eu ce mânca, să am eu cu ce mă îmbrăca și, mai e un aspect, cum să facă în așa fel încât eu, copil fiind, să nu simt grijile acelea. Pentru mama mea, tatăl meu a fost marea ei dragoste. Știu cât de mult l-a iubit. Țin minte, într-un an, la ziua tatăl lui meu de naștere, atunci locuiam într-un cămin studențesc, toată lumea a ieșit pe hol, cânta piesa „Wicked Game”, a lui Chris Isaak. Îmi amintesc cum mă uitam la părinții mei cum dansau!”, conchide Denis Roabeș.

„Denis Roabeș, The Motans, invitatul noului podcast „Fain & Simplu”, a trăit dragostea perfectă. A crescut cu ea, în cei fix 7 ani de acasă. Apoi, odată cu pierderea tatălui, a fost aruncat pe Pământ și a trebuit să își caute drumul. Și povestește asta într-un episod pe care îmi doream demult să îl fac: călătoria unuia dintre cei mai misterioși artiști pe care îi cunosc.

De unde vin cântecele lui de dragoste? Cum se naște poezia și, apoi, cântecul? Cine-i omul Denis și cum se pronunță corect The Motans? Câtă bucurie și câtă suferință e în versurile lui? Cine-i femeia pentru care a putut să scrie “apusul de soare e doar răsăritul văzut de la spate”? Nu e un episod-demascare, e un podcast-poezie. Îl puteți asculta ca pe un cântec de dragoste. Ca de obicei, pe Youtube sau pe Spotify, Google și Apple Podcasts.”, povestește Mihai Morar despre cel mai nou episod din podcastul „Fain & Simplu”, pe care-l moderează săptămânal.