Andrei Ujică a studiat literatura la Timișoara și la București și, mai apoi, la Heidelberg. Primele sale eseuri le-a scris în 1968, iar în anii '70 a colaborat cu Șerban Foarță la compunerea versurilor pentru formația Phoenix.
Disident declarat, în 1981, Andrei Ujică emigrează în Germania Federală, unde intră în mediul academic, predând teorie literară, filmologie și mediologie, la Universitatea din Mannheim. Între 2001 și 2017, a fost titularul unei catedre de film la Universitatea de Stat de Artă și Design din Karlsruhe, iar, între 2002 și 2017, directorul Institutului de Film al Centrului de Artă și Tehnologie Media (ZKM) din Karlsruhe.

În 1990 începe primul său proiect cinematografic, „Videograme dintr-o Revoluţie” („Videogramme einer Revolution”), în colaborare cu Harun Farocki. Filmul, a cărui premieră a avut loc în 1992, a devenit o referință privind relațiile dintre media și puterea politică în Europa sfârșitului de eră comunistă. Alături de documentarele „Out of the Present” (1995) - povestea cosmonautului rus Sergei Krikalev, aflat pe stația spațială MIR pentru 10 luni, timp în care se destramă Uniunea Sovietică, și „Autobiografia lui Nicolae Ceaușescu” (2010), regizorul realizează trilogia dedicată sfârșitului comunismului.

„Claudia Nedelcu Duca: Cum e în amintirile dumneavoastră decembrie 1989?

A.U.: A fost un moment de maximă răscolire emoțională. Am stat la Heidelberg cu Pați lipiți de televizor, ca atâția oameni din atâtea alte țări. Eram complet răvășiți și, de la un punct încolo, isterizați. Pe 17 decembrie dimineața m-a sunat William Totok, colegul meu de liceu din clasa IX-a și apoi în facultate, care vorbise în seara precedentă la telefon cu iubita lui din Timișoara, ca să-mi spună că în ziua respectivă avusese loc o adunare de protest împotriva mutării forțate din oraș a pastorului Laszlo Tőkés, în fața casei acestuia, unde cineva strigase "Libertate!", după care oamenii au luat-o spre centru, scandând "Jos Ceaușescu!" și, așa cum era de așteptat, au început represiunile. Totok era membru al cercului literar Aktionsgruppe Banat de care fusesem apropiat în studenție. Ne-am mobilizat imediat și am formulat o scrisoare deschisă, care s-a citit în aceeași zi la Europa Liberă. Au semnat toți membri din Aktionsgruppe ajunși în Germania, inclusiv Herta Müller, iar eu i-am contactat pe cei din grupul Phoenix, care au semnat cu Covaci în frunte. Victor Cârcu și Valeriu Sepi locuiau între timp și ei la Heidelberg. În scrisoare îi ceream lui Ceaușescu demisia - era datată 17 decembrie 1989”.

În noaptea de sâmbătă, 2 spre 3 decembrie, de la ora 21.35, TVR Cultural, TVR Internațional și TVR Moldova propun telespectatorilor un maraton cinematografic alături de filmele documentare realizate de Andrei Ujică (trei dintre acestea fiind în premieră și în exclusivitate la o televiziune din România): „Videograme dintr-o Revoluţie” (1992), „Autobiografia lui Nicolae Ceausescu” (2010), „Out of the present” (1995), „Unknown Quantity” (2005), „2 Pasolini” (2021).
Portretul realizat de producătoarea Claudia Nedelcu Duca, difuzat de la ora 21:35, îl prezintă pe cineastul de la debutul său ca scriitor, în perioada studenției și experiențele sale ca disident în România comunistă, până la emigrarea în Germania şi descoperirea pasiunii sale pentru realizarea filmelor documentare.

„Apropierea de film ca o formă abordabilă de expresie estetică proprie s-a produs pas cu pas și a fost pentru o bună bucată de timp un proces desfășurat mai mult în subconștient. Mama mi-a spus la un moment dat, într-o vacanță la Teremia: "Eu am impresia că tu o să ajungi cândva la film". N-am înțeles atunci deloc ce voia ea să spună. Mi-a spus asta într-o seară în care ne uitaserăm împreună la telecinematecă, rulase Alexandru Nevski al lui Eisenstein, și am vorbit după aceea cu ea despre film. Cred că a simțit dincolo de pasiune și tipul de înțelegere a cinemaului. Eu nu m-am gândit la mai mult pe vremea aceea, dar ceva mai târziu m-am surprins închipuindu-mi că pot face și film”, a povestit Andrei Ujică în interviul acordat Claudiei Nedelcu Duca.
.

Filme documentare difuzate la „Noaptea Albă a Filmului Românesc”

* Ora 22.00: „Videograme dintr-o revoluție” (Germania/România, 1992)

Regia: Andrei Ujică, Harun Farocki
Durata: 1h 47min
Cu participarea: Ion Caramitru, Elena Ceauseșcu, Nicolae Ceaușescu, Mircea Dinescu, Alexa Visarion, Thomas Schultz.

O evocare documentară impresionantă, ce reconstituia cronologia zilelor 19-26 decembrie 1989 din România, folosind fragmente filmate de operatori profesioniști și amatori. Filmul a devenit un punct de referință în analiza relației dintre puterea politică și mass-media din Europa, la sfârșitul Războiului Rece. Acest documentar folosește filmări și clipuri înregistrate de amatori pentru a ilustra în mod expresiv Revoluția Română și căderea dictatorului Nicolae Ceauşescu.

* Ora 23.50: „Autobiografia lui Nicolae Ceaușescu” (2010)

Scenariul și regia: Andrei Ujică

Filmul documentar cu caracter biografic este realizat din imagini de arhivă, obținute de la TVR și de la Arhiva Națională de Filme și prezintă, pornind de la scena judecății soților Ceaușescu, din decembrie ’89, apelând la flashback, momentele importante din viața lui Nicolae Ceaușescu și din istoria poporului român.
“Când am lucrat la Autobiografie, traumele adunate de pe urma epocii Ceaușescu erau încă prezente și confruntarea cu ele, tulburătoare, de multe ori chiar dureroasă. Pentru Dana și pentru mine, a fost greu la început să ne petrecem ore întregi cu Ceaușescu în fiecare zi, luni în șir. Dintr-odată făceam ceea ce am evitat toată tinerețea, când stingeam automat televizorul de îndată ce apărea el pe ecran. După care, am început să fim fascinați de dârele de firesc din anormalitatea epocii ce ni se desfășura din nou prin fața ochilor, gălăgioasă și încărcată de verbozitatea lui”, a spus Andrei Ujică în interviu oferit Claudiei Nedelcu Duca.
Premii: Marele premiu la secțiunea Filme documentare, Festivalul de film de la Bergen, Norvegia; Premiul secțiunii Spotlight la gala anuală „Cinema Eye Honors”.
Festivaluri: Cannes, München, Londra, Melbourne, Toronto.


* Ora 02.55: „Out of the Present” (Germania, 1995)

Durată: 96 minutes
Cu participarea: Sergei Krikalev, Anatoly Artsebarsky, Alexander Volkov

Cel de-al doilea film al său, „Out of the Present” (1995), urmărește povestea cosmonautului rus Sergei Krikalev, aflat pe Stația Spațială Mir pentru 10 luni, timp în care pe Pământ se destramă Uniunea Sovietică. Acest film a fost comparat mai târziu cu pelicule precum „A Space Odyssey” sau „Solaris” și este cel mai cunoscut film european non-ficțional al anilor '90.
„În ianuarie 1992 eram la Berlin, la Harun, și montam Videograme dintr-o revoluție, când am citit în săptămânalul Der Spiegel o mică notiță intitulată "Cosmonaut sovietic uitat în spațiu". (…) Când am citit știrea am fost ca electrocutat. Am înțeles că suntem martorii unei enorme cezuri: asistam la sfârșitul ciclului homeric al istoriei. Era pentru prima oară când un semen de-al nostru putea privi o schimbare de epocă pe Pământ din perspectivă olimpiană. În locul soborului Zeilor care s-a uitat de când lumea din Olimp la gâlceava necontenită a pământenilor, când plictisiți, când luând partea câte uneia dintre tabere, acum un trimis al omenirii putea să vadă întreg tabloul unei răscruci de vremuri. Doar că Krikaliov - ceea ce nu bănuiam atunci - n-avea cum zări de-acolo de sus decât crestele valurilor pe oceanul celest, aprinse de lumină când ieșeau din noapte, și culoarea anotimpurilor prin pânza norilor. Accesul umanității la perspectiva divină va schimba lucrurile odată pentru totdeauna, mi-am zis. În orice caz, ideea nu mi-a mai ieșit din cap și am vrut să fac un film pe subiectul ăsta cu orice preț”, spune Andrei Ujică în interviu oferit Claudiei Nedelcu Duca.

* Ora 4.35: „Unknown Quantity” (Germania, 2005)

Documentarul pornește de la expoziția „Ce qui arrive” concepută de Paul Virilio, arheolog și filosof, autor al unor eseuri apreciate la nivel internațional și susținută de „Fondation Cartier pour l'art contemporain” din Paris (2002/03). După 11 septembrie, Paul Virilio a întrerupt lucrările la cartea sa, „L’accident Intégral”, pentru a organiza o expoziție care să ilustreze conceptul de „accident global”. Rezultatul a fost expoziția „Ce qui arrive”, care a găzduit instalația cinematografică, „Unknown Quantity”. Element principal al expoziției, „Unknown Quantity” prezenta punerea în scenă a unei discuții între Paul Virilio și jurnalista Svetlana Alexiyevich, autoarea cărții „Cernobîl. Cronica viitorului”, despre dezastrul nuclear de la Cernobîl.
Prezentat de la Festivalul Internațional de Film Rotterdam în 2006

* Ora 5.45: „2 Pasolini” (Germania, 2021)

Regizor: Andrei Ujică
Producător: Hervé Chandès
Cu participarea: Pier Paolo Pasolini, Don Andrea Carraro

Un scurtmetraj documentar semnat de Andrei Ujica despre locurile de filmare ale filmului „Evanghelia după Matei”, regizat de Pier Paolo Pasolini. Realizat inițial în primăvara anului 2000, scurtmetrajul a fost prezentat la Paris în cadrul expoziției Le Désert”. Ideea a fost reluată 20 de ani mai târziu, în apropierea centenarului nașterii regizorului Pier Paolo Pasolini.
„Faptul că l-am ales pe Tupac pentru genericul de final, înțelege oricine, este un tip de statement pe ideea că fiecare epocă are rebelii ei, nu? Portretul pe care il face Pasolini lui Isus este unul de protorevoluționar. Pasolini e foarte fidel textului Evangheliei, deci nu e niciun cuvânt, nicio replică din tot filmul care să nu fie din Evanghelia după Matei, cum spune și titlul filmului, dar felul în care pune accente în biografia lui Isus îl construiește ca un protorevoluționar. Merge până acolo încât în momentul în care El trece prin Galileea, Pasolini pune ilustrație muzicală niște coruri revoluționare cântate de corul Armatei Roșii începând din '22, la Moscova, la fiecare sărbătoare a Revoluției din Octombrie. Toate astea în contextul comunist în care se învârtea Pasolini, cu intelectualitatea italiană la sfârșitul anilor 50 și anilor 60”, a arătat Andrei Ujică, în interviu oferit Claudiei Nedelcu Duca.