SPECTACOLA: Ce a însemnat 2021 pentru tine?

Dragoș Huluba: Până la urmă s-a dovedit un an interesant. Am scos o premiera la Teatrul de Comedie, în calitate de actor și de regizor, „Artă la domiciliu”.  Apoi, evident, am filmat două sezoane din „Gala umorului” și un program special pentru Anul Nou. Am și călătorit mult ca să copensez pentru anul 2020: Berlin, sudul Spaniei, Sicilia, Copenhaga. Și mai ales am reușit să rămân sănătos fizic și mai ales mental.

SPECTACOLA: Cum te pregătești pentru sărbătorile din acest an?

Dragoș Huluba: Sărbătorile de anul acesta o să le împart în doua. Ajunul o să îl fac în București, cu mama și sora și în ziua de Crăciun plec spre Bistrița, de unde e soția mea, ca să fim alături si de mama ei. O să vină acolo și tot felul de prieteni risipți prin lumea aceasta (Elveția, Germania, Franța etc) așa că o să fie un bun prilej de reîntâlnire fizică după apropae doi ani de întâlniri în spațiul virtual!

SPECTACOLA: Care ar fi cea mai frumoasă amintire din copilărie legată de sărbătorile de iarnă?

Dragoș Huluba: Cea mai frumoasă amintire de Crăciun poate părea ciudată pentru tinerii din ziua de azi. Când eram mic, în vremea comunismului nu se găseau portocale sau banane. Iarna era singura perioadă din an când, dacă aveai noroc, puteai să prinzi cateva „exemplare” după ore și ore de stat la coadă. Într-un an, cu toate eforturile, părinții mei nu au avut norocul să găsească. Toată nădejdea mea era în Moș Crăciun (care o ducea și pe atunci prost că îi luase locul Moș Gerilă, numele dat de comuniști blândului bărbos). Știu că m-am trezit la prima oră și am găsit sub brad o portocală mare și rosie. Ai mei părinți mi-au spus ani la rând că nu a fost de la ei. A rămas mereu un mister. Într-unul dintre spectacolele mele de la Teatrul Național, „A fost odată în România”, am introdus un moment asemănător legat de o portocală într-o iarnă tristă și grea din vremurile de demult.

SPECTACOLA: Care sunt gândurile cu care intri în noul an? 

Dragoș Huluba: Gândurile cu care intru în noul an sunt probabil gândurile tuturor. Să scăpăm cu bine de această Pandemie care ne-a epuizat și să putem să ne reluăm viața de dinainte. Dar ce îmi doresc poate cel mai mult este să fi învățat fiecare ceva din această perioadă în care am fost puși la încercare. Pentru că într-un fel sau altul epidemia va disparea, dar ce va lăsa în urmă este această lume noua în care va trebui să trăim unii cu alții. Și cred că de Crăciun ar trebui să reflectăm la acele multe lucruri care ne leagă și nu la acele puține care ne dezbină.