Emilia Popescu provine dintr-o familie de artiști, lucru ce a pus mereu o presiune pe umerii artistei. Aceasta spune că numele familiei a însoțit-o peste tot în viață și, de fiecare dată, trebuia să dea tot ce a putut ea mai bun, pentru a nu-l face de râs și pentru a-l menține la standarde înalte.

"E foarte greu și doar ți se pare că ești pe cont propriu. Dar numele e nume, și întotdeauna va conta numele. Tu trebuie să dovedești prin muncă și prin talent că meriți numele, că nu-l faci de râs.", a spus Emilia Popescu, potrivit viva.

Emilia Popescu și-a dorit să devină balerină

Artista și-ar fi dorit șă devină balerină, însă mama ei a descurajat-o rapid, spunându-i că nu este o meserie care să merite pe viitor.

"Mama nu m-a lăsat. Îmi plăcea foarte mult, aveam poante de balerină acasă și mergeam tot timpul. Mi-a zis că nici nu se pune problema, că, dacă îți place prea mult și vrei să te faci balerină, e o meserie de miner, nu merită, se termină repede. Dar am făcut pian obligatoriu, toată familia. Și bine am făcut. Mi-a zis: „Dacă știi două limbi străine și muzică…. Are dreptate, sunt cea mai recunoscătoare pentru faptul că m-a dat la muzică. Am crescut în Ateneu, l-am văzut pe Celibidache la repetiție. După copilul meu, e cea mai mare avere muzica.", a continuat artista. 

Actrița și-a încheiat repede cariera de pe marile ecrane

"Ne-am oprit prin 1992. Nu știu de ce, nu am vreo explicație. În capul meu explicația era că făcându-se filme de un anumit fel, prea puține comedii, probabil că n-a fost nevoie de chipul meu, nu erau fete drăguțe, sensibile și simpatice. Nu se făceau cu personaje d-astea, au fost filme mai întunecate. Regizorii de film neducându-se la teatru, dacă nu ești în vizor – uită, chiar dacă ești genial.", a mai spus ea.

Ce superstiții are Emilia Popescu înainte de a intra pe scenă

"Da, spun o rugăciune. În principiu, întotdeauna îmi doresc să nu intru la primul spectacol. Adică îmi doresc să se întâmple ceva, să nu intru. Nu ceva rău, cu lumea, cu spectacolul. Să nu mai intru eu! Dar îmi trece după prima scenă. Mai puțin la „Un tramvai numit dorință, unde nu am reușit niciodată să depășesc emoțiile după prima scenă.", a zis Emilia Popescu.