Povestea fetiței de numai 11 ani care a ucis cu bestialitate alți doi copii a îngrozit societatea Occidentală. Cea mai mare mirare a publicului vremii a fost reprezentată de capabilitatea unei fetițe de a ucide, iar subiectul a fost foarte mult timp dezbătut și analizat de psihologi, dar și de forțele de ordine, care, în urma tragediei, s-au găsit în fața situației de a ancheta o copilă. Ea a fost condamnată la închisoare pe viață, după ce a fost găsită vinovată, pe motivul uciderii din culpă. Deși acțiunea se petrecea în Regatul Unit, cazul a fost foarte repede răspândit peste tot în Europa și nu numai. 

Victimele sale au fost doi băieți, unul având trei ani, iar celălalt patru ani, iar ceea ce a îngrozit autoritățile și mai tare era personalitatea micuței care, la numai 11 ani, a știut că poate „scăpa” de acuzații apelând la un avocat. Rudolph Lyons QC (N.R. Avocat) a spus: "De exemplu, când a fost interogată de un inspector-șef de poliție cu privire la acuzația de omor, ea i-a spus: 'Voi suna după niște avocați, ei mă vor scoate de aici. Acesta este un lavaj cerebral (N.R. spălare pe creier).", notează BBC.

Cine este fetița ucigașă

Numele ei este Mary Bell, cunoscută și sub numele de May, iar juriul considera că ar fi suferit de lipsă de discernământ la momentul comiterii faptei. De aceea, prin urmare, a fost declarată nevinovată. De asemenea, se vehicula că fetița i-ar fi ucis „doar pentru plăcerea și entuziasmul de a ucide”, mai notează sursa menționată. Deși inițial nu a fost găsită vinovată, martora de la locul faptei, și anume o prietenă de-a ei, Norma, în vârstă de 13 ani (N.R. Și ea fusese acuzată sub aceleași condiții ca May, dar în poziție de complice; achitată ulterior.) a mărturisit autorităților întreaga întâmplare.

Cu toate acestea, Justice Cusack (N.R. judecătorul care se ocupa de caz) a descris-o ca fiind periculoasă și a spus că există un "risc foarte grav pentru ceilalți copii dacă nu este supravegheată îndeaproape", în urma interogatoriului.

Cum s-a întâmplat totul

Cadavrele celor doi băieți au fost găsite în locuri diferite, dar foarte neobișnuite. Martin Brown, copilul de patru ani, a fost descoperit într-o casă părăsită, iar Brian Howe, cel de trei ani și din același oraș ca și amicul său, a fost găsit pe un teren viran, chiar lângă casa sa, două luni mai târziu.

Cele două fete, fiind suspectate pentru crima menționată, au negat absolut toate acuzațiile, iar inițial, toată lumea le-a crezut doar prin prisma faptului că era greu de perceput o asemenea situație. Totuși, au devenit suspecte deoarece May și Norma obișnuiau să se joace în locurile unde au fost găsite corpurile celor doi băieți. 

În cele din urmă, Norma a depus mărturia care avea să schimbe total viața fetiței ucigașe și, deși era mai mare cu doi ani decât ea, May ar fi avut o atitudine foarte „destupată” și o personalitate dominantă. De aceea, când Norma îi repeta să înceteze acțiunile violente, May ignora total rugămințile ei, continuând să îl lovească pe unul dintre băieții menționați.

A încercat să dea vina pe o persoană nevinovată

Rudolph Lyons QC (N.R. Unul dintre avocații menționați mai devreme) a mai spus că „a încercat și să arunce suspiciunea asupra unui băiat nevinovat, într-un mod foarte abil și viclean. Ambele fete știau foarte bine că ceea ce au făcut era greșit și că vor suporta consecințele.”, într-o încercare de a demonstra discernământul acestora, pentru a le putea incrimina.

Un psihiatru de la Ministerul de Interne, Dr. David Westbury, a declarat în instanță că Mary avea o tulburare psihopatică pentru care avea nevoie de tratament. La această concluzie a specialistului, judecătorul menționat anterior a spus: "Este un lucru foarte nefericit că, din toate resursele acestei țări, se pare că nu există un spital disponibil care să fie potrivit pentru cazarea acestei fete."

Pentru această fetiță se deschisese anul următor, în 1969, o unitate specială, pentru a putea fi internată. Cu toate acestea, unitatea respectivă găzduia peste 200 de băieți, cel mai probabil cu probleme similare. Una dintre preocupările principale ale autorităților a fost că May era privată de compania feminină, un detaliu necesar pentru „recuperarea” ei. S-a mai pus problema ca ea să fie transferată într-un alt loc, o altă unitate specială deschisă în 1972, însă nu s-a mai dat curs acestei decizii pe motivul că i-ar fi făcut mai mult rău dacă, din nou, era mutată. 

Ce se întâmplă cu Mary Bell azi

Mary Bell, sau May, a fost eliberată condiționat în 1980, atunci când i s-a oferit o identitate nouă. Ulterior, ea a avut și o fiică.

Cu toate că lumea se liniștise, cazul reintrase în atenția spațiului public în 1998, atunci când a fost publicată biografia vieții ei. Ce a revoltat societatea a fost faptul că fusese plătită pentru a „contribui” la propria sa biografie.

Fiica ei a împlinit 18 ani în 2002, însă May și familia sa au primit de la Înalta Curte a Regatului Unit anonimat pe viață. Motivul a fost „ dreptul la o viață privată și familială.”, potrivit BBC.