Fuego este acum unul dintre cei mai de succes artiști ai României. Umple sălile de spectacol, are concerte în toată țara și chiar și propria emisiune TV. Cu toate astea, începutul carierei sale nu a fost deloc ușor. În studenție, artistul povestește că s-a luptat cu multe neajunsuri și spune că au fost multe momente în care nu avea bani nici de tramvai. 

„Eu când am fost la început de drum, acum 20 și ceva de ani nu mi-a întins nimeni o mână de ajutor, m-am descurcat singur doar cu ce mi-au dat mama și tata de acasă, mi-ai băgat și niște bănuți lunar în buzunar ca să pot să stau la studii în București.

De multe ori în tramvai poate nu aveam bilet cumpărat ca nu aveam bani să cumpar acel bilet să ma duc de la Bucur Obor unde stăteam in gazda până la I.L. Caragiale unde studiam. Eu nu pot sa uit aceste vremuri pentru ca au foste grele.', a declarat Fuego, în exclusivitate, la Antena Stars, potrivit SpyNews.ro.

Cum a arătat copilăria lui Paul Surugiu - Fuego: „Am fost crescut cu multă iubire din partea familiei mele, nu ca pe-un puști răsfățat” 

Paul Surugiu - Fuego a vorbit, într-un interviu în exclusivitate pentru Spectacola, despre copilăria sa, dar și despre momentele frumoase petrecute alături de cei care i-au dat viață.

Toată lumea îl cunoaște astăzi pe adultul Paul Surugiu, însă foarte puțini știu cum a arătat copilăria artistului, dar și cum era copilul „Fuego”. Îndrăgitul artist și-a deschis acum sufletul și ne-a vorbit despre una dintre cele mai frumoase perioade din viața sa. 

SPECTACOLA: Știu că ziua de naștere a coincis ceva timp cu Ziua Națională a României, motiv de sărbătoare pentru toți patrioții. Cum a fost pentru un copil să nu-și poată serba aniversarea, fiind nevoit să participe la paradele organizate la vremea aceea? Ai simțit un gol, o supărare, în acele momente, sau ai conceput totul ca o normalitate? Părinții cum justificau situația?

PAUL SURUGIU-FUEGO: Până pe la 5,6 ani am trăit cu sentimentul că paradele din ziua de 23 august îmi erau dedicate mie. Așa-i spuneam mamei, că toți oamenii s-au adunat ca să-mi celebreze ziua mea de naștere. Când mi-a explicat mama și am înțeles, nu am fost dezamăgit, ba deloc, în schimb mi-am setat în minte că la un moment dat, o mare de oameni îmi va celebra ziua și iată că de ani buni, pe 23 august, oamenii mă felicită, cu zecile de mii și se bucură pentru ziua mea! Mergeam la parade, într-adevăr, dar nu era un chin. Poate doar căldura îmi dădea bătăi de cap, pentru că stăteam mult în soare. Nu simțeam ca fiind o corvoadă, pentru că ai mei nu simțeau asta.

Devenise o normalitate la care oamenii se raportau ca atare. Era fericire cumva, pentru că oamenii erau liberi și spre după masă, serbau, mergeau la iarbă verde, la ștrand, la terase, toată țara era într-o continuă petrecere. Oricum, nici atunci și nici azi, de ziua mea, nu sunt omul dorințelor mărețe! Sunt un om chibzuit și am cumva de toate, fără ca astea să însemne extravaganțe majore. Eu sunt un om modest, care trăiește la fel și care niciodată n-a făcut caz de cine este sau ce a realizat. Sunt bucuros cu ele, dar nu mă bat cu pumnul în piept și nici nu impun nimănui nimic.

Citește continuarea aici.