Într-un interviu pentru Spectacola, artistul a dezvăluit ce înseamnă Paștele pentru el și cum are de gănd să sărbătorească anul acesta. 

Fuego și-a deschis sufletul, în prag de sărbători. Cum l-a afectat pandemia pe artist: „Mi-e teamă și am întrebări și incertitudini, dar stau demn”

„De fiecare dată, sărbătoarea aceasta ne face să ne întrebăm dacă suntem în regulă. Ni se pare că și găsim un răspuns, dar îl uităm adesea, după câteva zile, revenind la întregul noian de trăiri contradictorii din viețile noastre. Se spune că Paștele vine cu lumină, vine cu iertarea păcatelor și înseamnă un restart complet. Nu știu dacă e așa. Pentru mine, dincolo de orice altceva, perioada aceasta, de mic copil, aduce liniștea în jur. Eu văd treburile foarte simplu. N-am nevoie nici de petrecere, nici de grătare, nici măcar de o prezență în cartea de pontaj la biserică. Am nevoie să-mi aduc aminte de sacrificiile care s-au făcut pentru mine, am nevoie de o încărcare deplină a sufletului meu, trăind bucuria unui timp de calitate, a frumoaselor cântece bisericești din perioada asta, a Deniilor și a slujbei de Înviere, care are un farmec aparte.
Nu sunt o persoană habotnică și nu cred că viața se ghidează neapărat după preceptele credinței în totalitate. În schimb știu sigur că lumina aceasta simbolică care ne definește acum are rol de-a deschide uși, de-a ne trezi, de-a ne face să ne uităm mai cu atenție în jurul nostru. Anul acesta îl voi petrece alături de cei dragi mie, de mama și de bunica, lucru pe care anul trecut nu l-am putut face. Important, la toate aceste sărbători, este să fim aproape de oamenii pe care-i iubim”, a declarat Fuego pentru Spectacola.

„Aveam tradiția cu oul roșu și cu banul, pe care o păstrez și azi, ca semn de prosperitate!”
 

Artistul își amintește cu nostalgie de mirosul de cozonaci de pe strada copilăriei sale, de simplitatea tradițiilor și de atmosfera de sărbătoare din casa în care a crescut.

 „Mi-aduc aminte ce frumos era când eram eu mic în preajma sărbătorii! Pe strada noastră mirosea a cozonaci, toți mergeam la cimitir, la morminte, le curățam și ne distram de zor, copiii fiind. Aveam tradiția cu oul roșu și cu banul, pe care o păstrez și azi, ca semn de prosperitate! 
Mergeam la Denii, la biserică, ne plăcea, cântam și așteptam cu interes seara de Înviere și desigur, primele zile, când ne revedeam cu familia lărgită, iar lunea mergeam la Udat, un obicei păstrat și azi în zona Transilvaniei. Mai apoi, aveam cu toții ceva nou, purtam haine noi și ne bucuram din nimic. Azi nu mai fac asta nici copiii și nici noi și parcă ni s-a dat de undeva o poruncă să vedem totul în nuanțe negative. Eu cred că lumina de zilele astea, ar trebuie să vină din noi. Să aprindem noi razele cerului cu speranța noastră și să ne pese mai mult de ce este în jur, de cei ca și noi și de fiecare moment pe care-l avem în viața asta”, a mai povestit artistul.