Admirat în cinematografe și aplaudat în sălile de teatru, cu aerul său misterios și fermecător, Gheorghe Visu este unul dintre cei mai îndrăgiţi actori români. 

Gheorghe Visu a acordat un interviu în emisiunea La Măruță, de la PRO TV, unde a vorbit despre rolul pe care îl iubește cel mai mult. 
 "Perioada cu State de România a fost cea mai frumoasă din viața mea ca actor (...) eu acolo m-am jucat pe mine (...) eu ce fac acolo, făceam acasă demult. (...) În afara de partea materială, e foarte plăcut să vezi că îți dă cineva bună ziua în supermarket (...) am căpătat un anumit tip de încredere în capacitatea mea de a face comedie (...) eu sunt un actor de dramă. Am regretele mele profesionale (...) nu uit (...) îmi pare rău că atunci când aveam 30 de ani, nu eram mai maleabil(...) Dacă aș putea schimba ceva, aș termina măcar Liceul de Muzică”, a declarat actorul la PRO TV.

Dezvăluiri despre începutul carierei: „Și eu am avut o stea a mea și nu cred că meritam mai mult”

Considerat unul dintre cei mai talentați actori ai generației sale, Gheorghe Visu și-a spus cu eleganță și modestie povestea la „Rețeaua de idoli”, de la TVR 2.

 Față în față cu Irina Păcurariu, actorul a vorbit despre rolurile interpretate de-a lungul anilor, dar și despre omul pe care l-a adorat, Ștefan Iordache.

„Toți marii actori, sau, hai, toți cei buni, au avut o stea a lor. Și eu am avut o stea a mea și nu cred că meritam mai mult”, spune Gheorghe Visu.

La „Rețeaua de idoli” și-a amintit cu nostalgie despre debutul la 14 ani, în serialul de televiziune „Cireşarii“ - unde a fost propus la casting chiar de Constantin Chiriţă, autorul romanului -, despre cariera sa continuată până astazi cu sute de roluri în teatru și film și chiar a rememorat secvențe din viața personală sau mici confesiuni pe care alege de obicei să le păstreze doar pentru cei foarte apropiați.

„Idolii mei au fost Ștefan Iordache și Dan Nuțu. Mai ales pe Ștefan Iordache îl urmăream în tot ceea ce făcea. Veneam, ca și el, cu câteva ore înainte de spectacol, intram în haina noului eu, personajul din acea seară și îi imitam fiecare gest. Ștefan, care era foarte superstițios, avea un adevărat ritual înainte de a intra publicul să-și ocupe locurile...(... ), mergea în mijlocul scenei, astepta să se aprindă luminile și privea sala încă goală. Repeta din text, făcea probe întodeauna ca și cum ar fi pentru prima dată dincolo de cortină, se transpunea aproape în altă lume, una în care publicul și el se lăsau în egală măsură acoperiți de poleiala pe care o simțeau atunci când năvălea magia spectacolului", a mai spus Gheorghe Visu la „Rețeaua de idoli”.