Halloween-ul nu e o sărbătoare românească... cu toate astea, noi, românii, ne simțim „ca peștele în apă” în jurul acestei zile. Cu toții am auzit povești, mituri, legende, care mai de care mai terifiante, mai „de speriat”. Unele în copilărie, spuse de bunici, de frații mai mari sau de prietenii de joacă, altele descoperite în perioada adolescenței, iar altele, aflate poate abia acum.  Strigoi, vrăjitoare, fantome, vampiri, demoni, monștri, baba cloanța și alte personaje terifiante ne-au înfricoșat în copilărie. 

Iată ce frici are Bogdan Ciudoiu, prezentatorul Vorbește Lumea, de la PRO TV:

Spectacola: Ai vreo poveste de speriat, pe care ai vrea să o împărtășești cu noi?

Bogdan Ciudoiu: În afară de fiecare zi de rată? Ceva mai înfricoșător de atât? (râde) Eu am urmat un profil matematică-informatică la liceu și toată viața mea am fost destul de pragmatic. Am reușit să găsesc întotdeauna o explicație logică pentru tot ce s-a întâmplat.

Însă am un fenomen foarte ciudat în casă, pe care nu pot să-l explic. Din când în când, lumina e aprinsă la baie, dar nu e nimeni acolo. Singura explicație logică pe care o am, pentru că nu lasă nimeni lumina aprinsă după ce folosește baia, este că sunt spirite. Cu Alecsandra și Natalia am convenit că nu lăsăm lumina aprinsă. Deci...

Spectacola:  Ai experimentat vreodată o situație „supranaturală” care te-a înfricoșat?

Bogdan Ciudoiu: Sincer... nu. Totuși, mi se pare ciudat că am câteodată o stare dubioasă. Mi se întâmplă foarte rar să mă apuce o agitație inexplicabilă, dar nu am reușit să leg asta de un fenomen paranormal. Data viitoare când mai am stări de genul acesta, o să fiu atent să văd dacă pâlpâie un bec. (râde)

Spectacola: Care sunt cele mai mari frici ale tale?

Bogdan Ciudoiu: Cred că undeva în adâncurile mele zace o frică de a dezamăgi oamenii care își pun încrederea în mine. De fapt, cred că asta este cea mai mare frică pe care o am. Mai am frica de înălțime, pe care am încercat să o tratez sărind cu parașuta. Mi-a ieșit destul de bine. Mai am o frică inexplicabilă de roller coaster. Dacă mă obligi să urc în așa ceva... te sperii de ce reacție am.

Spectacola: Ești o persoană superstițioasă?

Bogdan Ciudoiu: Nu sunt o persoană superstițioasă. Sunt genul de om care este suficient de inconștient încât să sfideze superstițiile. De regulă, dacă văd o scară trec pe sub ea, dacă se sparge o oglindă mă uit în reflexia ei, dacă îmi taie o pisică neagră calea merg mai departe. Niciodată nu am crezut în chestiile astea. Urmările acestor lucruri îi vizează pe cei care cred în ele.

Spectacola: Ce remedii, leacuri sau tradiții „te-au ajutat” să scapi de anumite frici?

Bogdan Ciudoiu: La mine e simplu. Trebuie să ai curajul să le depășești cumva. Dacă îți e frică de înălțime, du-te și sari cu parașuta! Dacă îți este frică de eșec, încearcă tot, greșește și o să te vindeci. Dacă ți-e frică de apă, învață să înoți. Fă-le, încearcă-le, elimină fricile în felul acesta. Dacă fugi de ele, cu siguranță nu le vei rezolva niciodată. Evident că într-o viață lungă o să te întâlnești cu ele din nou și din nou.

Spectacola: Spune-ne un film de groază pe care ni-l recomanzi sau pe care, din contră, ne recomanzi ca mai bine să nu-l vedem.

Bogdan Ciudoiu: Țin minte că atunci când eram puștan, pe la vreo 16 ani, ne-am adunat mai mulți acasă la o prietenă și ne-am uitat la Proiect: Vrăjitoarea (The Blair Witch Project), care mi s-a părut foarte înfricoșător la vârsta aceea. Mi-e puțin rușine cu faptul că mi-a fost frică atunci. Oricum, e foarte tare conceptul. E un film vechi, bazat pe întâmplări inspirate din fapte reale, ale unor tineri care se duc în pădure să o caute cu lumânarea... o pădure despre care se spune că e bântuită. Am mai încercat odată să mă uit la Exorcistul (The Exorcist) și am renunțat după 30 de minute, timp în care am avut coșmaruri și mi-am dat seama că filmele de groază nu sunt pentru mine. Mă feresc de ele.

Spectacola: Sărbătorești Halloweenul?

Bogdan Ciudoiu: Sărbătoresc Halloweenul, mai ales de când am copil. Eu și fetița mea scobim dovleci și le dăm tot felul de fețe. Anul acesta, fetița mea, Natalia, în momentul în care a venit momentul să luam decorațiuni de Halloween, a ales niște lumânări spooky și niște ghirlande în formă de fantomă să le atârnăm prin casă. Ne distrăm cu sărbătoarea asta. Până la urmă... de ce nu? În plus, mie-mi place foarte mult plăcinta de dovleac. Deci, este un prilej foarte bun să forțez nota și să rog mama, soacra sau soția să facă o plăcintă de dovleac. Totuși, cred că sunt singurul fan din familie. A plăcintei de dovleac, nu a sărbătorii.