Halloween-ul nu e o sărbătoare românească... cu toate astea, noi, românii, ne simțim „ca peștele în apă” în jurul acestei zile. Cu toții am auzit povești, mituri, legende, care mai de care mai terifiante, mai „de speriat”. Unele în copilărie, spuse de bunici, de frații mai mari sau de prietenii de joacă, altele descoperite în perioada adolescenței, iar altele, aflate poate abia acum.  Strigoi, vrăjitoare, fantome, vampiri, demoni, monștri, baba cloanța și alte personaje terifiante ne-au înfricoșat în copilărie. 

Spectacola: Ai vreo poveste de speriat, pe care ai vrea să o împărtășești cu noi?

Oana Ioniță Nedelcu: Am fost crescută de bunica maternă, ea povestea tot felul de întâmplări paranormale. De exemplu, povestea unui taximetrist care la miezul nopții a luat doi bătrâni de pe marginea drumului, în zona unei păduri. Erau  îmbrăcați frumos, ca de ocazie, și au mers cam 30 de minute până la destinație. Au ras și au glumit pe drum și l-au invitat la o cafea pe taximetrist, în apartamentul lor. După alte 30 de minute taximetristul le-a mulțumit și a plecat să își continue tura de noapte. Ajuns la mașină, și-a dat seama că a lăsat portofelul pe masă, lângă ceașca de cafea. Urcă să-l ia, dar la ușa nu mai răspunde nimeni. Convins că bătrânii nu vor să răspundă ca să rămână cu banii lui din portofel, acesta a chemat Poliția. Nici la venirea poliției bătrânii nu deschid ușa. Alertați de zgomot vecinii ies și susțin cu toții că acolo nu locuiește nimeni, că bătrânii sunt decedați de 7 ani și îl suspectează pe taximetrist de probleme psihice. La solicitarea. poliției fiul bătrânilor vine să deschidă ușa. Surpriză totală pentru taximetrist la intrarea în apartament, totul este plin de praf, pe masă sunt 2 cești de cafea cu mucegai, ceașca lui din care se vede că s-a băut recent și portofelul lui plin cu bani pe care nu ii avea. După mai multe cercetări, acesta a aflat că bătrânii au avut o datorie neplătită față de bunicul lui, iar în portofelul lui fusese adăugată fix acea suma. 

Spectacola: Ai experimentat vreo dată o situație „supranaturală” care te-a înfricoșat? 

Oana Ioniță Nedelcu: Din păcate nu! Nu mă sperie ideea, de fapt mă încântă ideea de a experimenta situații supranaturale. 

Spectacola:  Care sunt cele mai mari frici ale tale?

Oana Ioniță Nedelcu: Frica de sărăcie. ( râde). Am rău de înălțime, nu știu dacă e frică sau fobie. Dacă te referi la frica de întuneric sau ceva de genul, nu am. Întunericul  mă liniștește, merg noaptea în cimitir,  chiar prima dată când am fost cu Alex la tata la cimitir era 2 noaptea.

Spectacola: Ești o persoană superstițioasă?

Oana Ioniță Nedelcu: Nu sunt superstițioasă, dar cred că totul e energie care se mișcă în funcție de alegerile noastre, cele de acum sau cele pe care le-am făcut înainte să venim pe pământ. Uneori ceva trebuie să se întâmple și nu putem opri asta sau nu trebuie să se întâmple și nu putem opri asta orice am face. Și toate au o ordine perfectă, nu neaparat confortabilă, nu neaparat plăcută, dar necesară.

Spectacola: Ce remedii, leacuri sau tradiții „te-au ajutat” să scapi de anumite frici?

Oana Ioniță Nedelcu: Pentru frică de sărăcie remediul e muncă. Și nu e glumă, funcționează! Pentru frică de înălțime nu am găsit remediu, dacă are cineva sunt interesată. 

Spectacola: Spune-ne un film de groază pe care ni-l recomanzi sau pe care, din contră, ne recomanzi că mai bine să nu-l vedem. 

Oana Ioniță Nedelcu: Nu-mi plac filmele de groază, prea multe efecte  vizuale pentru reacții emoționale. Mi-a plăcut serialul Wednesday , dar nu e tocmai de groază.

Spectacola: Sărbătorești Halloween ul?

Oana Ioniță Nedelcu: Da, am decorat de la începutul lunii ușa de la intrare cu o bufniță, simbol protector. În Spania am prins la Malaga Fiesta Dia de los muertos, acest Halloween simbolizând ziua în care cerurile se deschid și morții pot revenii printre noi că energie, fără corp fizic, evident. De atunci așa am perceput ziua asta și, sincer îmi face plăcere să cred că cei dragi mie, care nu mai sunt în planul fizic, mai trec pe aici. Uneori mă costumez, e funny.