Horia Moculescu este unul dintre cei mai îndrăgiți artiști din generația veche. Deși a avut o carieră de succes, artistul a avut parte de o copilărie dureroasă. Când era doar un copil, mama sa s-a stins din viață pe patul de spital, iar tatăl său a ajuns în arest.

Horia Moculescu i-a pierdut mama când era doar un copil, iar tatăl său a fost arestat

Recent, Horia Moculescu a fost invitat în cadrul podcastului „Lucruri simple”, cu Horia Brenciu, acolo unde a vorbit despre perioada copilăriei sale. Artistul a povestit că în luna mai a anului 1948, mama sa s-a stins din viață și la doar o lună, tatăl său a fost arestat. Horia Moculescu a mărturisit, cu durere în glas, că a rămas singur pe lume, al nimănui. Cu toate astea, artistul a fost luat în grija mătușii sale, care a fost alături și de mama sa, până și-a dat ultima suflare. Horia Moculescu povestește că verișorii săi i-au fost ca niște frați și încă mai ține legătura cu băiatul mătușii sale, care s-a repatriat din Canda, în România. 

„În 1948, mama mea a murit în mai. În iunie, tatăl meu a fost arestat prima dată și eu am rămas singur, fără frați, fără rude, fără nimic. De mama mea a avut grijă sora ei, care m-a crescut împreună cu soțul ei macedonean, venit din Macedonia. Ei mai aveau încă doi copii. Cu toate astea, m-au luat la ei și m-au crescut ca pe un frate al copiilor lor. Chir zilele trecute am fost la băiatul lor, pentru cp fata a murit, care s-a repatriat din Canada. Din anul 2019, eu am vorbit zilnic cu el la telefon , am fost de mai multe ori  la el în Canada. Când s-a mutat în România, i-am pregătit un crap, pe care l-am prins eu. (...) Tatăl meu a fost condamnat la închisoare în august 1959, iar din cauza aceasta nu am putut să intru la facultate, la Observator. Ttatălui meu i s-a reproșat ceva foarte grav din Rusia. Eu l-am iubit atât de mult pe tata. ”, a povestit Horia Moculescu, potrivit sursei menționate mai sus. 

Horia Moculescu: „Voi trăiți într-o lume normală, noi trăiam într-o lume absolut absurdă”

„La 5 ani, tatăl meu mi-a dat un acordeon, încă mai știu să cânt la el, dar nu mai pot să-l țin. La vioară nu mi-a plăcut să cânt. M-am dus la mama mea și i-am spus că dacă mă mai țin acolo să scârțâi în fiecare zi, nu știu ce fac. Mama mea știa să cânte la pian. Avea un cântec pe care mi-l cânta mereu. Eu trăiam în casă cu tatăl meu, cu mama mea și cu bunicul meu. Voi nu puteți să înțelegeți generația prin care am trecut eu. Voi, în ultimii 30 de ani, trăiți într-o lume normală, noi trăiam într-o lume absolut absurdă. Eu aveam șapte ani de zile în momentul în care au intrat trupele în România. După ce a murit bunicul meu, rămăsese o cameră liberă, într-o casă mare și ne-a rechiziționat-o comisiariatul sovietic. Prima dată, ne-a băgat în casă un general îngrozitor, al doilea general vorbea trei limbi, avea 39 de ani, era o dulceață de om. Ne-a lăsat în această cameră un ofițer ca să nu mai poată să vină în casă cine știe ce nenorociți. Acesta se numea Ivan, care, ulterior a devenit și membru de familie. ”, a mai povestit artistul.