Multe persoane se confruntă cu dificultăți atunci când încearcă să facă un lucru cât mai bine. Nea Ioan pune aceste provocări pe seama lipsei de implicare, dar și de pasiune, astfel că el redă discuția cu un bancher care a venit să-i ceară să-i arate cum să „învețe”:

„Vine un băiat care lucra la bancă și-mi zice: „Nea Ioane, învață-mă să învăț.” „Cum vine asta?”, întreb eu. „Păi nu am memorie, nu pot să rețin”, zice el. „Nu e adevărat.” Urma să aibă al doilea copil, ceea ce era o grijă în plus. Viața nu e chiar așa simplă, ai și probleme de rezolvat.

Vreau să spun că ăsta e secretul: când faci ceva, fă-o cu toată ființa ta, nu de mântuială, nu doar ca să te vadă mama că ai citit sau să te vadă iubita că ai adus flori. Nu-i aduce flori doar ca să-i faci pe plac ei, adu-i flori pentru că TU vrei să-i aduci. E un fel de păcăleală, dar nimeni nu păcălește pe nimeni.

Până și cel mai mare prost își dă seama. De asta nu merg lucrurile, că toți avem impresia că suntem șmecheri și că ne păcălim semenul. Nimeni nu păcălește pe nimeni și, să vă mai zic o chestie, nici prostul nu e prost. Ne furăm căciula unul altuia”, povestește Nea Ioan, în podcastul Realități cu Niculescu.

„Fii tu însuți mereu”

Mai departe, Nea Ioan aduce aminte de un episod mai puțin fericit din viața sa. E vorba despre perioada petrecută la Aiud, una dintre cele mai cunoscute închisori de pe vremea comuniștilor. El a fost ținut acolo o perioadă, alături de cei mai înfricoșători deținuți ai României de la acel timp.

Cu toate acestea, Nea Ioan vrea să transmită cât de mult contează să fii tu însuți - detaliul care l-a ajutat să se adapteze într-un mediu periculos.

„Spun acum ceva care pe mulți îi va intriga. Dacă ești tu, tu cu adevărat, îl pui în sac și pe ăla care a executat 26 de ani de pușcărie. Când am ajuns după o pedeapsă la Aiud, la periculoși, la penitenciar, de ce să nu recunosc că atunci când am intrat, primul gând a fost: „Cred că mor aici, nu mă descurc.”

E groaznic. M-au repartizat și la periculoși. Când am ajuns, am deschis poarta, m-au întâmpinat, și mi-au zis din prima că brigadierul e un fost ofițer de securitate, uns cu toate alifiile.

Că n-am ce să-i fac, că a fost securist și că și-a împușcat și soția, motiv pentru care a primit 15 ani de închisoare. L-am întrebat dacă chiar a fost ofițer de securitate și cum a ajuns acolo după o carieră în securitate.

Asta se numește ascendent psihologic. Dintr-o dată, i-am zis: „Degeaba ești mare, că ești servitorul unui fraier.” La un moment dat, un alt pușcăriaș nu i-a plătit la barbut, motiv pentru care l-a omorât, așa a ajuns la 26 de ani de închisoare.

Te sperii când auzi despre un așa om, nu?

Cel care primise 26 de ani m-a pus să-i spun cum e pe afară. Lui îi era frică de viața civilă. Nu credea că se poate descurca în libertate. Atât de mult se obișnuise cu pușcăria încât îi intrase în automatism”, spune Nea Ioan.