Ioana Pavel, povestește-ne puțin despre tine. Câteva detalii semnificative. Cum ai ajuns să urmezi drumul studierii psihologiei?

Întâi am vrut să descopăr spiritualul la mine. Am avut o mare aplecare către asta, încă din copilărie. Nu înțelegeam religia practicată de mama mea, chiar mă încurca, mă plictiseau slujbele ortodoxe. Apoi, pe la 25 de ani am căutat mai profund semnificațiile cuvintelor din cărțile religioase și tainele bisericești. Era o formă de a-mi arăta venerația față de un Dumnezeu în care credeam din adâncul sufletului, deși nu mi-l puteam explica. Astăzi nu mai sunt așa „bisericoasă”. După niște ani de cochetat cu jurnalismul, am ajuns să lucrez la o fundație religioasă unde un preot drag m-a sfătuit să dau examen la facultatea de psihologie.

Am făcut până la urmă ce mi-au zis preoții: m-am căsătorit și am făcut psihologia. Am găsit multe lucruri folositoare în ea, este drept, dar tot cu limbaj spiritual-filosofic am rămas. Nu m-a cucerit psihologia. Nu sunt un psiholog clasic. Sunt un fel de psiholog- consilier- coach- filosof  (râde). 

Citește mai multe pe DC NEWS