„La Rețeaua de Idoli avem un invitat pentru care bunătatea este cuvântul de ordine în tot ceea ce a făcut în viață. Un om calm și generos, care te cucerește de la primele răspunsuri pe care le oferă. Numele său e legat de Gică Hagi, echipa națională și de Maradona. Este vorba de Iosif Rotariu!”, așa începe „Rețeaua de Idoli”,  ediția de luni, 8 mai, ora 21:00.

La TVR 2, „Reţeaua de Idoli” propune la început de săptămână întâlnirea cu o fostă glorie a naționalei de fotbal. Iubitorii sportului cu balonul rotund și-l amintesc pe Iosif Rotariu ca fiind fotbalistul care la Campionatul Mondial din 1990 l-a blocat pe cel mai bun jucător al planetei la acel moment, Maradona, dar și ca un om cu suflet mare care, alături de soția sa, a adoptat un copil greu încercat de soartă. Sportivul a jucat pentru România la Cupa Mondială din 1990 și a evoluat în finala Cupei Campionilor Europeni din 1989. La echipa națională a strâns 25 de selecții și a marcat un gol.

“Iosif Rotariu este un om de o gentilețe exemplară. Faptul că a fost eroul României când Maradona și-a aruncat tricoul în iarbă după meciul România – Argentina de la Campionatul Mondial din Italia 1990 a fost pentru că Roti, cum îl strigă prietenii, a reușit imposibilul. Adică să blocheze cel mai bun jucător din lume. Partea de ținut minte e alta, că Iosif Rotariu va reuși în viață imposibilul de mai multe ori. Și asta îl face un om de pus la orice rană”, spune realizatoarea Irina Păcurariu.

Interviul a avut loc pe Stadionul de fotbal „Dan Păltinișanu” din Timișoara, al doilea ca mărime din România și locul de unde începe povestea de succes a fotbalistului. După cum a povestit acesta la „Rețeaua de Idoli”, în primii săi ani la Poli Timișoara a stat în cameră cu jucătorul care dă acum numele stadionului, celebrul Dan Păltinișanu. Despre talentul și seriozitatea fotbalistului s-a vorbit de multe ori. Mai mult, succesul și banii câștigați nu i-au schimbat caracterul. Cariera sa a continuat la echipa Steaua și mai apoi la Galatasaray, unde  Iosif Rotariu a fost primul căpitan străin din istoria clubului și a semnat cu gruparea turcă la Hotelul Intercontinental din București după un moment inedit

„Nu prea îmi doream să merg în Turcia, dar am spus că, dacă îmi dau o primă de 100.000 de dolari, semnez cu ei și gata. În 1990, era o sumă enormă și mă așteptam să refuze. Ei mi-au răspuns  că ne vedem în 15 minute.
Am fost cu fratele meu și l-am așteptat pe preşedintele Federaţiei Turce de Fotbal. Când am intrat în cameră, era o plasă plină cu dolari. Mi-au spus că acolo sunt 100.000 de dolari. Am semnat . Vă dați seama, când am văzut o sumă atât de mare... Când am luat banii, m-au întrebat: „Ce vreți să faceți cu ei?”. „Vreau să-I duc acasă, la Timișoara”. Am plecat împreună cu fratele meu și o mașină ne-a dus direct la aeroport. Acolo, cu un avion privat, pus la dispoziție de Galatasaray, am zburat la Timișoara. Am lasat banii acasă, am mâncat și ne-am întors la București. Aceasta a fost aventura mea cu Galatasaray”, a povestit Iosif Rotariu.

La 60 de ani, Iosif Rotariu se păstrează într-o formă fizică de invidiat și spune că este foarte fericit. Copiii săi, Roberto și Romina, au casele și joburile lor, iar Kassandra și Cristinel, copiii pe care i-a înfiat de când aveau trei ani, au crescut. La „Rețeaua de Idoli”, Iosif Rotariu a mai vorbit și despre relația specială pe care o are cu fratele său geamăn, Ilie Rotariu.

Irina Păcurariu: Povestiți-mi ceva despre fratele dvs geamăn.

Iosif Rotariu: Avem o relație extraordinară. Tot timpul suntem împreună și a fost prezent la aproape toate meciurile mele. Și Ilie a jucat fotbal în Liga I, la Poli Timișoara. El a pierdut un moment la 16 ani, când nu a venit la Timișoara odată cu mine, că altfel ar fi ajuns și el în echipa națională. Nu era vreo diferență între noi.

Am știut amândoi că suntem buni la fotbal încă din clasa I, pentru că jucam noi doi cu cei din clasele a VI-a și a VII-a și câștigam. La 14 ani și jumătate am jucat amândoi în echipa de seniori din comună, iar la 15 ani și jumătate am intrat Liga a IV-a, tot la echipa de seniori. M-a ajutat foarte mult în toate momentele carierei mele, fără el nu știu unde aș fi ajuns. Era puțin mai retras decât mine și poate nu i-a plăcut să iasă în prim plan, dar din punct de vedere fotbalistic am fost la egalitate. La fizic, semănăm aproape perfect și acum ne confundă lumea. Au fost câteva meciuri în care am intrat eu în locul lui.

Irina Păcurariu: Când ați plecat de acasă?

Iosif Rotariu: Eram în clasa a X-a și am jucat un amical cu Poli Timișoara. Am pierdut cu 3-0, dar după meci au fost încântați de mine și de fratele meu. Am hotărât să mergem amândoi, mașina ne aștepta, eu am coborât scările până jos, iar fratele meu s-a oprit la a doua treapta și s-a întors. A spus că nu mai merge la Timișoara. I-am spus: „Ilie, hai cu mine! Eu mă duc, nu mai vreu să stau aici, vreau să joc fotbal”. Mi-a răspuns „Mai bine stau aici, mai joc și, poate vin mai târziu și eu”, a povestit Iosif Rotariu la „Rețeaua de Idoli”.