Irina Margareta Nistor, în vârstă de 65 de ani, a fost invitata lui Marius Tucă în cadrul podcastului „Viața mea e un roman”, unde a forbit despre filmul vieții ei. 

A ales mereu să analizeze filme celebre, și a spus foarte puțin despre ea. O femeie complexă, care și-a dedicat viața pasiunii sale și care, și-a pus tot sufletul în ceea ce a făcut. Are și un mare regret. Acela că nu a devenit mamă. 

 „Mi-aș fi dorit un copil. Cu toate că nu știu dacă aș fi fost o mamă bună. Din când în când mi se dă ocazia de a avea grijă de un copil, să-l răsfăț”, a declarat Irina Margareta Nistor. 

Irina Margareta Nistor: „Momentul de cotitură în viața mea”

În urmă cu 23 de ani, Irina Margareta Nistor a fost concediată de la TVR, unde lucrase ani buni ca translator. Cristicul de film iși amintește și acum groaza care a cuprins-o, în momentul în care a realizat că notorietatea îi închidea ușile. I-a fost foarte greu să se angajeze și a fost nevoită să trăiască din ajutorul de șomaj.

„Momentul de cotitură în viața mea a fost în 1999, când m-au dat afară de la televiziunea națională. Au făcut o listă pe care eram și eu. Am trăit din ajutorul de șomaj, a fost distractiv. Nimeni nu-și imagina că n-o să găsesc ceva. De multe ori notorietatea merge împotriva ta, se zice «vine asta, ne dă pe toți deoparte». Ziceau că mă descurc eu. Eram la Cinema Studio, mi-aduc aminte, și era Geo Saizescu (n.red. – fost regizor și actor), care avea o universitate privată, i-am spus că sunt disperată, să predau ceva, iar el mi-a replicat: «Ei, lasă, că ai câștigat destul!». Drept care, după ani, l-am luat în «gripă» pe săracul fi-su, cu care între timp am devenit foarte bună prietenă, chiar joc în viitorul lui film și am botezat împreună două gemene”, a comentat Irina Nistor, potrivit Libertatea.

Irina Margareta Nistor, despre clădirea în care erau tăiate filmele în comunism: „Acesta a fost cel mai maltratat”

Irina Margareta Nistor, critic de film și translator a fost invitata Georgianei Ioniță, ăn emisiunea Interviurile Spectacola, unde a vorbit despre cum erau tăiate filmele în perioada comunismului. 

Aflată în platourile de filmare DC News și Spectacola, din Casa presei, Irina Margareta Nistor și-a amintit, cu nostalgie, de perioada în care clădirea era locul în care se făceau întâlnirile pentru tăierea filmelor. 

„Este foarte special că aflăm în clădirea aceasta (n.r. Casa Presei) unde pe vremuri se tăiau filme. Eu nu participam la tăieri de filme, dar mi se povestea despre treaba asta. Dar ce-i drept, până în 89, în afară de filmele de pe casete, pe care le pomeniți voi de fiecare dată și cele de la Cinemateca, existau niște vizionări private, cu angajații din Casa Scânteii, așa se chema pe vremea aceea, cu oameni care cred că erau de pe la ziare, aduceau și ei filmele lor în de prin arhivă și făceau niște întâlniri la care, evident, aveau nevoie de un traducător. Așa că mi se pare foarte drăguț să fiu aici. Nu am mai intrat demult pe ușa aceasta, pe unde era, pe vremuri, și celebrul Consiliu al Culturii. 

Cel mai maltratat film

Tăierea filmelor era o chestie foarte dramatică. Chiar mă gândeam, că tot o să fie cât de curând și Glissando, iar el a fost unul dintre cele mai maltratate filme, știm din poveștile lui Danieluc. Nu numai că a fost cumplit de cenzurat, dar nici n-au păstrat cât să poată să pună la loc eventual, vreodată, ceea ce a căzut la viză. Era o abilitate extraordinară a regizorilor, până la un punct, ca cei din comisie să observe lucrurile foarte evidente și să treacă neobservate cele mai subtile”, a mărturisit Irina Margareta Nistor.