Fiind invitat în podcastul lui Bursucu, ispita Marcel de la Insula Iubirii a dezvăluit detalii dramatice din copilăria sa. El a fost martor la certurile dintre mama, tata și bunica. Cea din urmă s-a purtat foarte urât cu familia ei, iar de la 18 ani Marcel nu a mai purtat nicio discuție cu aceasta.

El nu poate uita atitudinea pe care a avut-o bunica sa asupra familiei, provocând greutăți de neimaginat unui tânăr cuplu - părinții lui Marcel.

„Când era mama însărcinată cu mine, tatăl meu plecase în armată. Știu că mama mea a stat cu mama lui taică-miu, iar atunci a văzut ce fel de persoană era ea ca femeie. Nu era o femeie ok. Nu că nu o plăcea pe mama, dar ea ca femeie nu era normală. Îi plăcea să se amestece în treburile familiei lui taică-miu — cu frații și sora lui — și tot așa.

Nu a lăsat familia să trăiască așa cum trebuia. Din clasa a 12-a, relația mea cu ea s-a terminat. Când tatăl meu era plecat în armată, mama a înțeles cum stau lucrurile, dar când s-a întors tata, s-au mutat din Rovinari la Vladina. Au stat cât au stat, dar în final i-a dat afară din casă”, povestește Marcel.

Le-a promis că le lasă casa, dar ce era mai rău avea să se întâmple

După ce i-a dat afară din casă, bunica lui Marcel i-a adus din nou pe membrii familiei ispitei în casa ei, promițând că le lasă imobilul. Ulterior, lucrurile aveau să se înrăutățească.

„Eu știu că în viață lucrurile nu merg bine din prima, dar în cazul acesta nu au mers nici din a doua încercare. După aceea, părinții mei și-au luat un apartament în Rovinari. La vârsta de 10 ani, bunica mea a zis: "Vino, că îți las casa și alte lucruri", dar mama i-a spus tatălui meu să nu meargă acolo pentru că pățiseră deja o dată ceva asemănător.

Noi stăteam bine, aveam mașină, apartament cu două camere, garaj — totul era în regulă. Ambii mei părinți lucrau la Gardienii Publici. Tata, însă, a insistat să ne mutăm la casă, să stea și el cu mama.

Au vândut apartamentul și tot ce aveau. Mama, mai cu capul pe umeri, a pus banii obținuți la CEC. Între timp, ea a cumpărat o garsonieră în Caracal. Sora mea, fiind mai mare, luase bacalaureatul și se mutase în garsoniera respectivă. Când bunica mea a aflat că mama nu a folosit banii din vânzarea apartamentului pentru a investi în casa ei, s-a supărat, pentru că îi plăcea să domine.

Mama nu putea să fie ca bunica, pentru că îl iubea prea mult pe tata ca să se poarte urât cu ea. În plus, mama era și cu frica lui Dumnezeu. Bunica a vrut din nou să ne dea afară din casă, dar nu a putut, pentru că jumătate din casă era pe numele părinților mei.

Atunci a început nebunia: ne-a dat în judecată, iar ai mei nu mai făceau față, nici cu munca, nici cu banii cheltuiți. Sora mea era la liceu, iar acea perioadă a fost un punct negru pentru mine și pentru părinții mei. Nu m-am putut bucura de copilărie din cauza proceselor pe care le purta bunica mea. Totul a pornit dintr-o mică greșeală a tatălui meu: că nu a ascultat-o pe mama”, spune Marcel.