Se întâmpla acum două decenii.

Iată dialogul dintre Ionuț Vulpescu și Iuliana Tudor de la Avangarda:

Viața de dinainte de 2004 și după 2004 pentru Iuliana Tudor. De ce a fost un prag dureros în urmă cu 20 de ani? „Pentru că m-a lovit fix în zona vitală. Când ești lovit în zona vitală și lupți pentru viața ta, dacă vrei să o faci, dacă ai puterea să o faci sau să o mai faci, se schimbă niște lucruri acolo”

I.V.: Tot din carte am înțeles că sunt două momente în cei 47 de ani împliniți recent. Primii, până în 2004 și din 2004 încoace. Ce s-a întâmplat în 2004 și care e perspectiva de după 2004 pentru Iuliana Tudor? 

I.T.: Am înțeles ce-i viața. 

I.V.: Acum douăzeci de ani!

I.T.: Pentru că m-a lovit fix în zona vitală. Când ești lovit în zona vitală și lupți pentru viața ta, dacă vrei să o faci, dacă ai puterea să o faci sau să o mai faci, se schimbă niște lucruri acolo. Și dacă e și un pic de educație în spate, atunci cauți niște răspunsuri. Pui niște întrebări către tine. În jur, dacă ai norocul unor sfătuitori înțelepți, Biserica, iară, este un reper important atunci când ești prăbușit, din punctul meu de vedere. Pe mine m-a ajutat foarte mult. Și din 2004, da, cred că am reconstruit un alt om. Pentru că până atunci era o zonă extrem de superficială a traiului meu zilnic. Și cred că am ajuns să înțeleg că doar în echilibru ești cu adevărat fericit. Măsură în toate. 

Cum a învățat Iuliana Tudor să pună frână la ritmul de viață trepidant?

I.V.: Nu e ușor. Cum realizezi echilibrul ăsta? 

I.T.: Să pui frâne. E simplu. Nu te mai avânți cu aceiași viteză, cu aceeași patimă. 

I.V.: Fără viteză. 

I.T.: Exact. Și un pic mai cu privire în jur. Dar cu privire însemnând cu totul. 

I.V.: Cu ce? De viteză automată? Cum e mai ușor? Să pui frână la ce e mai ușor?

I.T.: Din punctul meu de vedere, doar cu cutie de viteze pentru că știi, la automată nu prea simți. Lași pe altul să decidă. Lași motorul să decidă. Mie îmi place cutia de viteză manuală pentru că pe fiecare treaptă alegi. Cât? La 2? La 3? Mă întorc la 2. Și e un control mai riguros. Se face pas cu pas. Nu se face peste noapte. O reconstrucție de sine înseamnă timp. Înseamnă răbdare. Înseamnă tăcere. Multă. Multă. Ascultare. Și când spun ascultare, însemnând să asculți de niște oameni care trăiesc mai înțelept decât tine. Și să iei de la ei ce trebuie.