Leon Dănăilă este unul dintre cei mai de succes medici neurochirurgi din România, dar a ajuns să fie îndrăgit de o țară întreagă datorită simplității și modestiei cu care își trăiește viața. Reputatul Dănăilă, în vârstă de 89 ani, membru al Academiei Române și profesor al Universității de Medicină și Farmacie Carol Davila, cercetător cu 18 brevete de inventator și autor a 59 de cărți și tratate de neurochirurgie, a vorbit despre copilărie, dar și despre pasiunea pentru medicină. 

Leon Dănăilă: „Primesc telefoane din toată țara și din străinătate”

Medicul Leon Dănăilă susține că este căutat și din străinătate de oameni care au probleme neurochirurgicale. 

„Sunt în primul rând medic neurochirurg cu o activitate destul de mare în acest domeniu. Cred că nu mai am corespondent la noi în țară, nu știu, în străinătate nu am văzut, dar sunt solicitat din această cauză, fiindcă am o experiență mare, să dau consultații nu numai în domeniul neurochirurgical, ci și în domeniul afecțiunilor sistemului nervos central, al afecțiunilor cerebrale. Primesc telefoane din toată țara și din străinătate. Oamenii sunt interesați, îmi prezintă cazuri care sunt aparent intratabile, caută idei și rezolvări cât mai diverse, prin toată lumea. Au venit și din statul Arizona, și din Canada, și din Mexic, și din multe țări din Europa. Da, îi ajut cât pot.”, a spus Leon Dănăilă pentru Viva!

Cum și-a descoperit pasiunea pentru medicină

Medicul a dezvăluit și cum și-a descoperit pasiunea pentru medicină. 

„M-a pasionat tot timpul. Eu sunt născut într-o familie de oameni săraci. La mine, la Darabani, când cineva era bolnav, venea o babă și îi descânta, după aia chema preotul și îl împăr tășea, și cu asta se termina tratamentul. Individul respectiv murea. Eu auzisem că la Cernăuți, în Bucovina, sunt doctori și spitale unde pot fi tratați bolnavii nu numai cu descântece și cu împărtășanie, ci cu metode moderne care îi pot ajuta în diferite afecțiuni. Și atunci am zis: „Eu mă fac medic, să-i ajut pe toți oamenii ăștia săraci, a mai spus celebrul medic. 

Leon Dănăilă, copilărie umbrită de sărăcie

„Tatăl meu nu știa carte, nu a avut cine să mă învețe, dar eu am luat singur hotărârea asta, din iubire pentru oameni, să îi ajut și să îi fac bine. Și am persistat. După ce am terminat școala primară la Darabani, taică-meu m-a întrebat: „Rămâi la agricultură, la coarnele plugului, sau mergi la liceu?. „M-am săturat de agricultură, i-am spus. „Eu mă duc la liceu! M-am dus la liceu, am găsit o bibliotecă foarte mare și am citit cu nesaț cărți din domeniul medical. Mi-a plăcut foarte mult medicina și să îi ajut practic pe oameni. Chiar și atunci mă întrebau diverse persoane ce să facă, în cazul a diferite boli. După ce am terminat liceul, m-am dus la secretar, cel care trebuia să-i dea o adeverință fiecărui absolvent de liceu, întrebând la ce facultate vrea să se ducă. Eu am spus că vreau la Medicină. A fost surprins: „Cum, tu la Medicină?. Ei bine, matematica nu îmi plăcea, ce să rezolv? Niște probleme? Cu ce-i ajut pe bolnavi dacă fac niște ecuații? Eu, dacă sunt medic, îi ajut să îi fac bine pe bolnavi. Atunci l-am rugat să-mi dea o adeverință pentru Medicină și a zis: „Uite, toți care au nota 10 merg acolo, tu nu ai cum. Adevărul era că toți colegii care erau fii de directori, fii de primari aveau nota 10 pe linie. Eu aveam 10 la științe naturale și la română. La matematică abia am scăpat de corigență. Da. În sfârșit… M-am dus totuși la Medicină.

Am dat examen la Iași și m-am întors acasă, că n-aveam bani să stau acolo să aștept rezultatele. Părinții mei mi-au dat numai de tren. Nu erau bogați ca să-mi dea să stau mai mult timp. M-am întors și, după o lună de zile, cum telefoane nu erau la vremea respectivă, am primit o carte poștală de la un coleg care dăduse la Politehnică și care era mai avut. Tatăl lui era învățător și, cum avea ceva bani, a rămas la Iași mai mult timp, așa că el s-a dus să vadă rezultatele pentru mine și pentru alții, fiindcă am fost vreo zece. El mi-a scris: „Dragă Leon, dintre toți care ați dat examenul la Medicină, numai tu ai absolvit. Ceilalți au picat. Atunci am căpătat curaj. A fost primul succes. Mi-am spus: „Domnule, totuși, dacă înveți și ai dorință pentru ceva, să faci bine, reușești în viață.”, a mai povestit Leon Dănăilă, pentru sursa menționată mai sus.