Oana Ioniță Nedelcu zâmbește din nou. În septembrie, actrița a împlinit 40 de ani și, câteva zile mai târziu a spus „Da” în fața ofițerului stării civile. Oana Ioniță s-a căsătorit cu Alex Nedelcu, fost concurent Exatlon și prezentator TV. 

Bucuria actriței vine după ce, ani la rând, a purtat cu discreție o durere greu de dus. Mama vedetei, diagnosticată cu tulburare bipolară, a aflat că are cancer la sân în 2020. Au urmat doi ani grei, tratamente, speranță și rugăciune. Gheorghița, mama Oanei Ioniță, s-a stins din viață pe 21 aprilie 2022, după o lună în care a fost internată la Terapie Intensivă. 

La acea vreme, pe PRO TV încă rulau edițiile Masterchef la care a participat și actrița.

Cu sufletul greoi, ea ne-a mărturisit că s-a înscris la concurs pentru a-i face o bucurie mamei sale. Deși a ajuns în top 5 finaliști, cea care i-a dat viață nu a apucat să vadă tot parcursul ei. 

Oana Ioniță Nedelcu, o viață presărată de drame și multă speranță 

Spectacola: Recent, ai bifat două schimbări importante: ai schimbat prefixul, dar și numele de familie! Felicitări, doamna Nedelcu!

Oana Ioniță Nedelcu: Mulțumesc! Da, pe 25 septembrie a fost ziua mea iar pe 28 am făcut cununia civilă. 

Spectacola: Cum s-a schimbat relația voastră după ce ați spus Da în fața ofițerului de la Starea Civilă? Când plănuiți să faceți nuntă?

Oana Ioniță Nedelcu: Relația noastră nu s-a schimbat, practic suntem la fel, noi de mult ne-am comportat ca o familie. Oficierea relației a fost un pas firesc, care a venit natural. Încă nu am plănuit nuntă și nici nu ne grăbim. Știm că  nu vrem o nuntă clasică. 

Spectacola: Aveți o poveste de dragoste... mai ceva că în filme. Practic, actoria v-a apropiat. Care sunt cele mai importante calități pe care le apreciezi la Alex? Cum te-a cucerit?

Oana Ioniță Nedelcu: Nu știu dacă e ca în filme sau mai degrabă ca în viață, pentru că viață bate filmul în general. Când l-am văzut pe Alex prima dată am avut sentimentul că îl recunosc, practic nu cunoșteam o persoană ci o recunoșteam cu fiecare interacțiune pe care o aveam. Înainte cu 3 ani am avut un vis: se făcea că dansam cu un bărbat înalt de statura lui, nu îi vedeam fața și deodată m-am cățărat pe el așa cum te cațeri în copac, ca o maimuță. Visul, foarte real, cu încărcătură  de energie care m-a bulversat pentru mai multe zile. Într-o zi, când eu și Alex eram doar colegi la atelier, el îmi arată niște pași se dans ( e profesor de dans), iar eu dintr-o dată m-am cățărat pe el exact ca în vis, moment în care mi-am și adus aminte visul și instant m-am simțit foarte prost că nu puteam să justific gestul pe care l-am făcut, el era nedumerit, a fost un moment ciudat, dar l-am luat ca pe un mesaj de confirmare de la Dumnezeu.

Mama Oanei Ioniță a murit în 2022, după o lungă luptă cu cancerul

Spectacola: În urmă cu un an, ai trecut prin momente grele, după moartea mamei tale. Deși erai atunci cu foarte multe proiecte, inclusiv participarea la Masterchef, ai fost extrem de discretă cu lucrurile care aveau loc în viața ta. Mama ta s-a luptat doi ani cu cancerul. S-a stins din viață în Joia Mare, după o lungă perioadă de spitalizare. Cum ai resimțit tu acești doi ani și cum ai reușit să te aduni după pierderea celei care ți-a dat viață, la 10 ani după ce și tatăl tău s-a stins din viață?

Oana Ioniță Nedelcu: M-am dus la Masterchef ca să-i mai fac o bucurie mamei, știam că nu mai are mult, nu a apucat să vadă toate edițiile. Tata a murit în ultima zi din 2013, practic de Revelion ciocnim și pentru el, timpul a vindecat de atunci.

Când vine vorba de mama, nici nu știu de unde să încep. Mama a avut cancer de sân, operat în 2020 imediat după starea de urgență. Era deja târziu, stadiu avansat, a refuzat să facă chimio și a mai trăit 2 ani tratându-se  cu diverse terapii alternative.

„Nu am vorbit niciodată despre asta cât era în viață”

Nu a fost o mama tipică, cumva rolurile noastre s-au inversat. Până la 10 ani am crescut la bunica (mama mamei) și apoi m-am mutat la ai mei. 
 La 19 ani  lucram deja ca model,  mă mutasem cu chirie și am luat-o pe mama la mine deoarece pierduse casa în care locuia. De atunci a locuit la mine, cumva în grijă mea pentru că nu prea se descurca singură. Era divorțată de tata și suferea de tulburare afectivă bipolară, despre care nu știam la momentul respectiv. Am aflat în 2008 exact în perioada în care filmam pentru Inima de țigan. Atunci, mama a avut un episod psihotic, nu ne-a mai recunoscut, a chemat poliția și salvarea fiind convinsa că vrem să o ucidem. Nu știam atunci ce înseamnă boala asta, a fost șoc, ea s-a stabilizat  după o luna la spital și  i s-a dat tatament pe viață, de atunci au fost multe episoade, în fiecare an  sau de 2 ori pe an ajungem la spital pentru că renunta la medicație.

În 2017 a încercat să se sinucidă, în timpul unui episod psihotic.A fost greu și pentru ea și pentru noi. Nu am vorbit niciodată despre asta cât era în viață, nu am vrut să sufere, ea nu accepta boala, o masca foarte bine, era inteligentă, citise mult, cultură generală mare și memorie beton.

Lupta mamei cu cancerul, o altă lovitură pentru actriță

Legat  de ultimii ei  2 ani, am trecut prin stări neașteptate legat de situația ei. Prima mea reacție a fost să mă supăr. Nu înțelegeam de ce sunt atât de supărată pe ea pentru că a făcut cancer, de parcă ea ar fi vrut... Mă simțeam trădată  gândindu-mă că am făcut multe eforturi ca ea să fie bine, în timp ce ea nu a spus că are o galma în sân timp de 2 ani, deși mergem foarte des la doctori pentru alte specializări. 
Apoi am încercat să o conving să facă chimio și m-am frustrat mai tare, mă simțeam legată de mâini și credeam că e jobul meu să fac ceva după atâția ani în care  găsisem mereu soluții pentru ea. Am înțeles că nu era vorba despre mine, am  înțeles că ea trebuie să decidă și că eu  trebuie  să respect alegerea ei și în final am acceptat. Am acceptat că trebuie să respect timpul ei pe Pământ, că atunci când omul trebuie să plece el are acest drept. Iar azi  sunt  recunoscătoare pentru tot ce am trăit împreună și încă mă vindec.

 

 

 

 

 

Vezi această postare pe Instagram

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

O postare distribuită de Oana Ionita Nedelcu (@_o.a_n.a)

Spectacola: Cine a fost alături de ține în acele momente?

Oana Ioniță Nedelcu: Dumnezeu, Alex, surorile, fratele, cumnații și prietenele.
Am simțit că Dumnezeu m-a purtat când nu mai puteam să duc. Alex a fost vindecător și bun, cu surorile am împărtășit aceeași durere, toți au fost acolo. Mă simt binecuvântată și recunoscatoate pentru tot suportul.

Spectacola:  În ciuda pierderilor suferite, rămâneți o famiile numeroasă. Patru surori și un frate. Cum ai descrie relațiile pe care le ai cu aceștia?

Oana Ioniță Nedelcu: Da, mai am și nepoți, veri, cumnați, fini, suntem mulți și puternici, cum obișnuiam să glumim.
Bunica ne spunea mereu să rămânem uniți, cumva asta a fost motorul care m-a ajutat să merg înainte indiferent de ce a fost. Și au fost ani grei și drame în familia noastă, dar să ramnem uniți a fost ceva constant. 

Feminitatea la 40 de ani: „Iubirea e cea care ne ține sănătoși și frumoși”

Spectacola: Cum reușeșți să te menții în formă? Care este secretul siluetei tale?

Oana Ioniță Nedelcu: Cu efort și gene bune. Mâncarea e cea mai importantă, ce bagi în corp. La mine e fără  gluten și 80% fără  fast food, sucuri, alcool,  zahăr, lactate. Mănânc de minim 3 ori pe zi, nu ratez micul dejun. Miscarea e și ea importantă, sunt foarte activă, și încerc să fac sport cât de des pot. Timp petrecut cu oameni dragi și mai ales iubirea e cea care ne ține sănătoși și frumoși.

Spectacola: Ce rol are sportul în viața ta?

Oana Ioniță Nedelcu: Mi-am dat seama la un moment dat că în perioadele grele mergeam zilnic la sala, atunci mă ajuta cu presiunea emoțională.  E antistres, relaxant și plăcut. Cred că am odependență sănătoasă de mișcare. 

Spectacola: Ai mai vorbit, în trecut, despre faptul că ai urmat o alimentație vegetariană timp de 5 ani, dar și despre problemele de sănătate cu care te-ai confruntat în ultimii ani: intoleranța la histamină. Cum arată meniul tău acum?

Oana Ioniță Nedelcu: Au fost 4 ani în care nu am mâncat carne, mi-am impus, nu a fost natural, așa m-a tăiat capul și alte considerente de la vremea aia, în urmă cu 7 ani. Pentru corpul meu nu a fost bine, a culminat cu permeabilitate intestinală  intoleranță la histamină și vestea că nu tolerez grâul pe care îl consumasem din greu în dieta respectivă. A urmat un proces lent de vindecare cu excluderi alimentare și reintroducere, ca la bebeluși. Între timp s-au rezolvat toate mai puțin intoleranță la grâu. Au fost mai multe în context, dar ca și concluzie,  eu sunt carnivoră și îmi face bine.