Mădălin Ionescu a trecut prin momente grele, după ce tatăl său s-a stins din viață, în urmă cu doi ani. Acum, prezentatorul TV a decis să povestească tuturor cum s-a întâmplat această tragedie.

Mădălin Ionescu, confesiuni dureroase, la doi ani de la moartea tatălui său

„Se împlinesc 2 ani de când Tatăl meu s-a stins in fața mea … Va spun pentru prima oară povestea sfârșitului său si in același timp vă rog sa faceți ceva pentru părinții voștri!', a scris Mădălin Ionescu pe pagina lui de Facebook.

„Aceste zile nu sunt deloc confortabile pentru că, în urma cu doi ani, în această perioadă, îl pierdeam pe tatăl meu, un om pe care n-o să-l uit niciodată și care m-a marcat profund, mai ales că tata a murit la 10-12 minute după ce eu și mama mea am ajuns la el. (…) S-a chinuit o serie de ani. În prima parte, lucrurile au fost destul de rezonabile, după care au degenerat și s-a stins trist și într-o situație destul de complicată, în plină pandemie. Momente de care nu prea vreau să-mi amintesc sau pe care le retrăiesc cu suferință vizibilă.(…) Mama m-a anunțat că tata începe să aibă niște probleme, pierderi de memorie, mi-a povestit o serie de episoade, eu n-am crezut-o, am crezut că exagerează și îi sugeram să nu fie atât de pretențioasă, că totuși are o vârstă.

El avea același simț al umorului, a rămas o fire pozitivă chiar și în timpul bolii. După un Revelion pe care l-am petrecut împreună, mi-am dat seama că e o problemă și că într-adevăr are pierderi de memorie și se transpunea în tot felul de situații care nu aveau legătură cu realitatea și am început tot felul de investigații. (…)

Domnul profesor Ciurea m-a anunțat șocat că tata a părut să aibă zeci de episoade vasculare, adică să fi trecut, în mod straniu, prin zeci de accidente vasculare mici (…) și ne-a anunțat că are demență vasculară și lucrurile vor degenera…(…) Vreau să vă rog pe toți cei care aveți părinți, (…) profitați de orice moment în care puteți mâna pe telefon, puteți să-i sunați, puteți să le spuneți ca îi iubiți. (…) Eu am prins sfârșitul tatălui meu și momentul în care s-a eliberat sufletul din trup și credeți-mă că e ceva înfiorător…', a povestit Mădălin Ionescu pe Facebook.

„A fost un bărbat foarte dedicat meseriei, ne-a iubit cu siguranța, un om excepțional, a iubit-o si pe mama”

„Tata a fost singurul bărbat din viața mamei mele. Pare o absurditate dar mama nu a avut nici amanți, a fost singurul bărbat din viața ei. L-a așteptat, era greu să aștepți un bărbat care vine de la șantier pe weekend. Bărbații când terminau munca de șantier se apucau si de spirțz. Tata a fost un bărbat absolut devastat de alcool.

Pentru ca era un tip foarte popular si avea si o funcție de conducere, fiind un tip foarte sociabil, venea uneori pilit acasă si era foarte greu pentru o femeie care a avut un singur bărbat in viața ei sa gestioneze si povestea cu soțul, si cu copiii. De la tata pana la 19 ani nu prea aveam ce sa aflu ca nu prea a fost pe acasă, am avut câteva vacante împreuna.

El nu avea timp de vacante, a fost decorat de statul român Eroul muncii socialiste, pasionat al muncii. (…) Îmi aduc aminte ca intr-o duminica a venit acasă după un episod medical, a mers 30km prin zăpada pana la brâu si a urinat sânge nu știu câte zile. A fost un bărbat foarte dedicat meseriei, ne-a iubit cu siguranța, un om excepțional, a iubit-o si pe mama', a mărturisit Mădălin Ionescu.

Mădălin Ionescu: „Nu a făcut rău nimănui, cel puțin nu voit, conștient”

Mădălin Ionescu are doar cuvinte de laudă la adresa tatălui său. Vedeta a povestit că părintele său a fost un om foarte bun și nu a făcut rău nimeni. 

„Pot sa spun despre el ca nu a făcut rău nimănui, cel puțin nu voit, conștient. Și acest fapt … îl cunosc toți cei care au interacționat cu el. Un om cu o vocație umanista puternica și cu o mare iubire de Dumnezeu, pe care a mărturisit-o pana la final, chiar și in fazele avansate ale afecțiuni care l-a marcat in ultimii ani.

Tata a fost unul din ctitorii multora dintre hidrocentralele românești. Unul din eroii tăcuți și demni ai acestui neam. Nu s-a lăudat niciodată cu meritele lui. Și-a făcut cu ardoare datoria fata de țara, fără sa ceara aprecieri publice sau distincții. A lăsat ceva semnificativ în urma lui și cred ca acest fapt e un privilegiu al destinului„, spunea Mădălin Ionescu.