Maia Morgenstern a suferit în copilărie din cauza lipsurilor materiale. Actrița în vârstă de 61 de ani a făcut mărturisiri sincere despre această perioadă dificilă. Într-un podcast, ea a relatat cu emoție cum părinții săi s-au străduit să-i ofere tot ce aveau ei mai bun, în ciuda dificultăților financiare. Cu toate acestea, dezamăgirea a lovit-o puternic atunci când nu a reușit să intre la Facultatea de Arte.

A avut începuturi modeste

În acele momente dificile, mama ei a fost alături, oferindu-i sprijin și consolare. Astăzi, Maia Morgenstern este considerată una dintre cele mai de succes artiste din România, reușind să strălucească și să se facă remarcată în producții cinematografice de prestigiu. Începuturile modeste și valorile primite în copilărie au rămas mereu parte din esența sa.

„Am avut o copilărie complicată, marcată de lipsuri, de nevoi. Niciodată spirituale, niciodată culturale, niciodată la nivel de cunoaștere, de atenție, de căldură, de îngrijire, de energie, de timp și de atenție, pe care părinții mei, familia mea mi-au dăruit-o. Lipsuri materiale, evident. Îmi doream tot felul de chestii. Muream de ciudă când cei de-o seamă cu mine, colegii mei, aveau un sandwich mai bun ca al meu, sau un costum de jeans, sau bentiță față de cum aveam eu.

Sufeream, îmi era ciudă și mă burzuluiam. Nu aveam televizor. Tata nu îngăduia televizor acasă. Asta mi-a permis să citesc mai mult. Nu am fost un copil care să citească ușor, să fiu un geniu. S-au luptat cu mine mult. De ce să citesc eu când adoram să-mi citească mama? Adoram vocea mamei și felul în care citea. O adoram. Învățam pe dinafară ce îmi citea mama. Apoi stăteam cu ochii în carte și 'citeam', însă uitam să dau pagina. Tata a fost cel care a stat acasă prin forța lucrurilor.„, a relatat Maia Morgenstern în cadrul unui podcast, potrivit Viva.

Nu s-a dat bătută

La vârsta de 18 ani, Maia Morgenstern a trăit prima mare dezamăgire când a fost respinsă la Facultatea de Actorie. Această experiență a fost extrem de dureroasă pentru tânăra actriță, dar mama ei a fost acolo pentru a-i oferi sprijin moral. Cu toate că a fost o perioadă dificilă, Maia nu s-a lăsat demoralizată și a căutat alte oportunități pentru a-și urma visul. Astfel, ea s-a angajat ulterior la Teatrul Evreiesc de Stat, unde și-a început cariera în lumea spectacolului. Mama ei a fost întotdeauna o susținătoare puternică, oferindu-i încredere și curaj pentru a merge mai departe în cariera sa artistică.

„De la vârsta de 18 ani, am intrat în lumea artei. Așa se spune acum și așa se spunea și pe vremea mea. Am intrat cu un eșec. Eu n-am reușit din prima la Facultatea de Artă Teatrală și Cinematografică – Institutul de Artă, cum se numea pe vremea mea, IATC – UNATC, acum. Iată, n-am reușit la examen din prima. Aveam 18 ani și am căzut la examen, și n-a fost tocmai plăcut, ca orice căzătură. A fost usturător, a fost greu, cu lacrimi, cu durere ascunsă, că nu-mi venea să recunosc cât de tare mă doare. N-am stat niciun moment acasă. Mergeam pe străduțe și mă plimbam. Și mamei îi era mai greu decât îmi era mie.

Am aflat după, nu am aflat atunci. Mi-a fost sprijin, cum s-a priceput și ea, la vârsta ei, cu dragostea ei de mamă, să trecem peste, să mă încurajeze și să-mi aline suferința reală a unui eșec la un prim examen. Nu am stat acasă și m-am dus imediat să lucrez, la Teatrul Evreiesc de Stat. Am dat și acolo o formă de examen, de concurs, de audiție. M-am aruncat în vâltoare, am înotat în ape adânci, deși nu prea știam să înot. La 18 ani, aspiram către… Voiam să devin actriță. În ce fel, cum, era o poveste lungă. Se repeta, în fiecare an, cu fiecare generație, în forme diferite. Vorbim de o poveste care s-a petrecut acum 43 de ani. Eu acum am 61 de ani. Eram speriată, nesigură pe piciorușele mele. Aveam toate motivele să fiu nesigură, nu știam prea multe. Cred în educație, în învățătură, în a săpa mai adânc.”, a povestit Maia, în cadrul podcastului, potrivit sursei precizate.