Maia Morgenstern  împlinește astăzi frumoasa vârstă de 60 de ani. Încă de la primele ore ale dimineții, pșrotagonista din producția Fructul oprit, de la Antena 1, a fost asaltată cu sute de mesaje și urări. Născută pe 1 mai 1962, în Bucureşti, într-o familie evreiască, Maia Morgenstern şi-a dorit să devină balerină în copilărie. Educaţia primită şi mai ales faptul că părinţii ei erau mari amatori de teatru i-au dezvoltat, în timp, pasiunea pentru actorie, susţinută de tatăl său.

Maia Morgenstern: „Era singura mea supărare”

Născută pe 1 mai, Maia Morgenstern a recunoscut că singura ei supărare era că nu putea duce bomboane la școală de ziua ei pentru că erau liberi. 

„1 mai a devenit  Ziua Internaţională a Muncii. În majoritatea ţărilor vest-europene, ziua de 1 Mai este zi liberă. Am respectat, întotdeauna, sărbătoarea de 1 Mai“. „Pe mine m-a afectat această sărbătoare care cade de ziua mea de naştere în sensul că nu puteam duce bomboane la şcoală, fiind o zi liberă. Era singura mea supărare. În rest, întotdeauna, am petrecut frumos de ziua mea, am aşteptat oaspeţi cu mare drag de ziua mea“, povestea actrița pentru adevărul.ro

Maia Morgenstern, amintiri din copilărie

Maia Morgenstern își amintește cu umor de perioada copilăriei, când răcea și era nevoită să stea în casă și să ia tot felul de doctorii preparate de mama ei. 

„Urmau amigdalitele de sezon. Una, două, trei.
Febră mare și dureri. Mă dureau toate: mă durea în gât. Mă dureau mâinile și picioarele. Mă durea limba și capul. Mi-era frig, frig, frig. Mă strângeam sub plapuma grea și dârdâiam acolo. Clănțăneam cu mâinile încleștate, strânse între genunchi, cu spatele încovoiat, fruntea lipită de genunchi, până trecea cumva valul ăsta înghețat. Aveam frisoane.
Îmi dădeau ceai fierbinte și compot. Nu prea puteam să înghit nimic; nimic n-avea gust și mă durea și pielea de pe mine.
Și supă de pui îmi dădeau. Mama zicea că supa de pui e cel mai bun medicament, la orice. Dacă te doare burta - supă de pui. Dacă te doare gâtul - supă de pui. Dacă ți-e frig - supă de pui. Dacă... supă de pui. Dar sa fie fierbinte. Mie nu-mi plăcea, că n-aveam gust: nu simțeam nimica, nimicutza.
Numai că mi-era jale că nu puteam să ies din casă. Până nu scădea febra sub 36.5 trei zile la rând, nu mergeam nicăieri: nici la școală, nici la patinoar. Și erau cu toții acolo, toți colegii...
În fine. Citeam eu cât citeam; nu prea mult, că mă dureau și ochii din cap. Și urechile.
Cam două săptămâni ținea toată povestea.

Citește continuarea AICI