Aflăm dintr-un interviu acordat trustului nostru.

Mariana Badea, profesoară de limba și literatura română, vine cu Trilogia Poezie-Proză-Dramaturgie, un alt Tik Tok pentru elevi. Este o variantă „pentru inimă și minte, pentru când se plictisesc de ecrane și, de ce nu, vor să epateze, să surprindă, să uimească sau să facă bicepși cu cărți”.

Am rugat-o să-și închipuie că are în față un elev care stă toată ziua pe Tik Tok. Cum îl convinge să citească aceste cărți? Mariana Badea ne-a spus că există un pericol mai mare decât Tik Tok-ul.

Anca Murgoci: Cartea de POEZIE are 835 de pagini. Primul volum. Sunteți optimistă. În era Tik Tok, dumneavoastră aveți încredere că elevii mai citesc. Aș vrea să vă închipuiți că aveți în față un elev care stă, după școală, doar pe Tik Tok. Unii stau pe Tik Tok și în timpul orelor… De ce ar trebui să aibă această carte?

Mariana Badea: Trilogia Poezie-Proză-Dramaturgie este un alt Tik Tok pentru elevi, o variantă pentru inimă și minte, pentru când se plictisesc de ecrane și, de ce nu, vor să epateze, să surprindă, să uimească sau să facă bicepși cu cărți. 

Eu am adunat aceste opere din dragoste pentru limba română, pentru literatura noastră care ne definește pe fiecare dintre noi, indiferent de vârstă. 

Mai nocive decât Tik Tok-ul sunt traducerile din manualele de gimnaziu, cam 75 %, însemnând fragmente din opere străine obscure, scrise de autori complet necunoscuți, al căror nume este dificil de pronunțat (Nu cred că toți profesorii de română știu să pronunțe corect respectivele nume. Eu habar n-am!).  Sau, de-a dreptul tragic, texte de pe bloguri agramate! Astfel, copiii nu mai intră în relație cu o operă literară, ci cu o traducere a altei persoane (care-și pune amprenta pe stil, pe acțiune etc.), deci nu mai ia contact nici cu autorul textului, că nu se știe cine e, când, unde a trăit/ trăiește un ins cu o altă mentalitate, cu alte repere, cu altă limbă.

Acesta este PERICOLUL! Nu Tik Tok-ul! Comisia ministerială care aprobă manualele câtă cultură română are?! Și, vezi Doamne, câtă cultură „universală” i s-a înfipt în „aprobat/ avizat” manualul respectiv?!? Dar autorii de manuale (scrise de un grup de profesori, nu de unul singur, ca mine!), de unde fac rost, de unde află orice despre cărțile străine cu pricina? Cum le selecționează? Copilul român va intra vreodată în posesia respectivei cărți, în integralitatea ei?! Nuuuu! Nicicând! În condițiile în care avem foarte! foarte! mulți scriitori români trecuți și contemporani, mult mai talentați decât „tradușii”, ale căror cărți rămân în subsolul literaturii pentru copii. La greva din învățământ nu „și-a strigat” (așa zic la televizor) nimeni indignarea că sunt obligați să predea lecții din manualele subintelectuale, cu încărcătură snobistică!