Deși au trecut mai bine de trei decenii, evenimentele acelea rămân vii în memoria românilor, fiind asociate cu imagini șocante și pierderi umane tragice.

Într-un interviu emoționant, Mara Bănică a povestit că avea doar 14 ani pe atunci, fiind elevă în clasa a VIII-a și recent intrată în posesia buletinului. „De ziua mea, tata îmi făcuse cadou un trening roz, imprimat pe ascuns, pentru că astfel de lucruri nu se găseau. Locuiam chiar lângă Universitate, iar pe 21 decembrie tata era la manifestație împreună cu colegii de la institutul de cercetare. Eu eram acasă, uitându-mă la un film pe video.”

În jurul orei 15:00, a auzit discuția tatălui său cu vecinii: „Gata, pică Ceaușescu”. Seara, împreună cu părinții săi, a ieșit pe străzile din centrul Bucureștiului. Atunci a fost martoră la primele victime: „În fața sălii Dalles, un TAB a strivit oameni. A fost îngrozitor.”

Mai târziu, împreună cu alți participanți, Mara Bănică a rupt o pagină din cartea de muzică de clasa a IV-a, pe care erau scrise versurile imnului „Deșteaptă-te, Române!”, și a mers cu aceasta la Teatrul Național. Când s-au tras primele focuri de trasoare, jurnalista a leșinat: „M-au dus acasă. A fost, probabil, salvarea noastră. O oră mai târziu, începea masacrul.”

A doua zi, Mara Bănică și părinții săi au ieșit din nou, de data aceasta pentru a aprinde o lumânare în fața Bisericii Colțea, într-o baltă de sânge. Gestul lor simbolic a fost însoțit de cuvintele tatălui: „E gata. Noi ne-am făcut datoria.”

Relatările jurnalistei reflectă nu doar trauma trăită, ci și curajul și speranța oamenilor în acele momente de cumpănă din istoria României.

Iată declarațiile complete:

„La Revoluție, eram în clasa a opta, abia îmi făcusem buletinul. De ziua mea, tata îmi făcuse cadou un trening roz cu scris, nu se găseau, îl imprimase undeva, clandestin. Locuiesc chiar la Universitate. Tata, pe 21 decembrie era la manifestație, cu institutul de cercetare la care lucra. Eu eram acasă, mă uitam la un film la video. Știu că în jurul orei 15,00, l-am auzit pe tata în curte, vorbind cu niște vecini: „Gata, pică Ceaușescu".

A venit și mama de la birou (lucra pe Calea Victoriei) și am ieșit pe stradă să vedem ce e la Intercontinental. Atunci au fost primii morți, striviții de un TAB, chiar în fața sălii Dales. Seara, am rupt din cartea de muzică de clasa a patra (o păstrase mama), o pagină pe care erau imprimate versurile de la Deșteaptă-te, Române, și am ieșit toți în stradă, la Teatrul Național. Când s-a tras prima oară cu trasoare în aer, mi-am pierdut cunoștința. M-au dus acasă. A fost, probabil, salvarea noastră. O oră mai târziu, începea masacrul. A doua zi la prânz, am aruncat trei lei și am aprins o lumânare cu ai mei în fața Bisericii Colțea, într-o baltă de sânge. Îmi amintesc că atunci când au ieșit muncitorii, tata a spus: „E gata. Noi ne-am făcut datoria", a spus Mara Bănică.