Pentru mulți români, vocea Irinei Margareta Nistor reprezintă primul contact cu lumea filmelor occidentale. A tradus peste 3000 de filme în perioada comunismului, aduse pe sub mână în țară. Cu toate astea, puțini sunt cei care știu cu ce probleme grave de sănătate s-a confruntat vedeta în copilărie.

Irina Margareta Nistor: „De multe ori pe umărul meu se vede o tăietură”

 Invitată la emisiunea online În Oglindă, vedeta a vorbit despre momentele grele prin care a trecut , după ce furunculoza i-a măcinat copilăria. Criticul de film a mărturisit că medicii s-au luptat din răsputeri ca să o salveze.

"Au fost mai multe diagnostice. În primul rând, era un microb luat din spital, era o furunculoză. De multe ori pe umărul meu se vede o tăietură. Asemenea tăieturi au fost inclusiv pe capul meu. Problema era așa: eu fiind foarte mică, aveam trei kilograme când m-am născut, am ajuns la 1 kilogram. Microbul și mizeria aceea din furunculoză, în momentul în care intrau în sânge, mă puteau omorî. Asta era problema și atunci le tot tăiau.

Când eram mică mi se spunea domnișoara de sticlă pentru că ori de câte ori încerca să mă pieptăne bunica, mă durea îngrozitor, dar pre craniul meu sunt urmele acelea de la tăieturi(...) Nu exista altă posibilitate și nici nu puteau să mă anestezieze suficient", a precizat Irina Margareta Nistor, la În oglindă.

Câți bani încasa Irina Margareta Nistor în timpul comunismului să traducă filme

Irina Margareta Nistor a dublat filme încă din timpul facultății. Aceasta a povestit că cei mai mulți bani i-a încasat în perioada comunismului

"A trebuit să dau un interviu acum mulți ani pentru o publicație străină și ei m-au pus să calculez și când le-am spus că au fost 3000 de filme, din noiembrie 1985 până în 1989 nu au vrut să

creadă.(...) Eu luam 60 de lei la cinematecă pentru dublaj. Mai toată facultatea mea pe acolo mi-am petrecut-o. 100 de lei era punctul meu de reper. Mi-a zis că îmi dă 200 pe un film. Caseta mi-o vindea inclusiv mie, dacă voiam să iau pentru cineva.", a declarat Irina Margareta Nistor pentru sursa citată mai sus. 

Irina Margareta Nistor, despre clădirea în care erau tăiate filmele în comunism

Aflată în platourile de filmare DC News și Spectacola, din Casa presei, Irina Margareta Nistor și-a amintit, cu nostalgie, de perioada în care clădirea era locul în care se făceau întâlnirile pentru tăierea filmelor. 

„Este foarte special că aflăm în clădirea aceasta (n.r. Casa Presei) unde pe vremuri se tăiau filme. Eu nu participam la tăieri de filme, dar mi se povestea despre treaba asta. Dar ce-i drept, până în 89, în afară de filmele de pe casete, pe care le pomeniți voi de fiecare dată și cele de la Cinemateca, existau niște vizionări private, cu angajații din Casa Scânteii, așa se chema pe vremea aceea, cu oameni care cred că erau de pe la ziare, aduceau și ei filmele lor în de prin arhivă și făceau niște întâlniri la care, evident, aveau nevoie de un traducător. Așa că mi se pare foarte drăguț să fiu aici. Nu am mai intrat demult pe ușa aceasta, pe unde era, pe vremuri, și celebrul Consiliu al Culturii. 

Cel mai maltratat film

Tăierea filmelor era o chestie foarte dramatică. Chiar mă gândeam, că tot o să fie cât de curând și Glissando, iar el a fost unul dintre cele mai maltratate filme, știm din poveștile lui Danieluc. Nu numai că a fost cumplit de cenzurat, dar nici n-au păstrat cât să poată să pună la loc eventual, vreodată, ceea ce a căzut la viză. Era o abilitate extraordinară a regizorilor, până la un punct, ca cei din comisie să observe lucrurile foarte evidente și să treacă neobservate cele mai subtile”, a mărturisit Irina Margareta Nistor.