Maria Obretin  se numără printre primii actori care au vorbit despre situația de la Teatrul Metropolis. Actrița a publicat un mesaj pe rețelele de socializare, acolo unde a vorbit despre problemele cu care se confruntă acum Teatrul Metropolis

„Am terminat facultatea de teatru în 2003. Nu mai erau locuri în teatre, doamna Sanda Manu ne-a crescut cu povești despre cum intri într-un teatru, într-o trupa, despre cum crești de la rolurile mici spre cele mari, despre cum înveți de la actorii cu experiență. Părea o lume idilică, fermecătoare. Am terminat. Hăul, nenică, un mare hău. Nu se făceau angajări în teatre, erau locurile blocate de mulți ani și așa aveau să rămână multă vreme. Am rezistat cum am putut, unii dintre noi. Alții s-au lăsat. Pur și simplu era greu spre imposibil să răzbești, să reziști. Am făcut ani de zile carieră în petreceri pentru copii, zâne și Albe că Zăpadă. Asta e, rezist, mi-am zis. Mai prindeam din când în când scenă. Rar. Cam ce soluții aveam? Green Hours pe vremea aceea, doar el era, un spațiu deschis tinerilor. Voicu era un fel de înger păzitor. Și, din când în când, câteva concursuri în teatrele de stat pentru vreo colaborare. Ce înseamnă asta? Dacă un regizor care punea într-un teatru nu găsea printre actorii angajați pe cineva potrivit pentru un rol, se dădea concurs, se angajau colaboratori. Va dați seama că eram zeci spre sute pentru un rol.

Ani mai târziu a apărut Teatrul Metropolis. O gură de aer pentru independenți, un fel de acasă. Și cam singurul loc unde mă duceam și nu cărăm costumul și recuzita după mine. În independent, vii că un melcusor când ai spectacol, cu hainele, cu recuzita, cu decorul uneori. La Metropolis era o mică oază de normalitate. Nu trebuia să mai cari fierul de călcat. Erau niște oameni care aveau grijă de ține și tu te puteai ocupă de treburile tale de actor. La Metropolis jucau zeci, sute de actori, majoritatea independenți. Teatru de proiect. Fără actori angajați. Dacă ar există mai multe teatre de proiect, viață ar fi mai ușoară pentru mulți dintre noi. E foarte greu să nu fii angatat, să nu ai nicio siguranță, niciun statut. Bun, aici ar fi de discutat despre statutul actorului independent și despre statutul tuturor independenților de fapt, din muzică, dans, teatru.”, a scris actrița pe rețelele de socializare.

Maria Obretin: E păcat de tot talentul, de toată munca, de toată viața asta a noastră

„Pandemia a arătat cât de vulnerabili suntem. Faza e că e jale. Prin teatre s-a cam renunțat la colaboratori de vreo doi ani, de când s-au redus drastic bugetele. Acum vreo luna am fost sunată de la un teatru bucureștean în care joc. ‘Bună, Maria, programăm spectacolul, să-ti oprești datele!’ Bucurie, veselie. Telefon a două zi. ‘De fapt, vor juca doar cei angajați!’ Am fost tristă dar am înțeles situația. Nu sunt bani pentru colaboratori. Nu se programează spectacolele în care sunt colaboratori (nu mai deschid subiectul dureros…că și colaboratorii ăștia și-au pus sufletul în ridicarea spectacolului, e acolo și viețișoara lor). Bun! Deci au picat teatrele de stat în care colaborez, nu au bani, vor programa spectacolele în care joacă cei angajați, nu sunt fonduri. Asta e! Dar acum pică Metropolisul. Și asta mă rupe. Metropolisul nu are actori angajați. Toți suntem colaboratori. Ani de zile s-au jucat acolo spectacole minunate, nu trebuie să le laud eu acum, orice spectator care a fost vreodată la Metropolis știe asta. Metropolis nu mai are bani să programeze spectacolele.

Am jucat în octombrie, noiembrie acolo. Spectacolele încă nu au fost plătite. Acum nu-și mai poate permite să programeze altele. Da, Metropolis nu se închide oficial, dar cum nu mai are bani, nu mai poate programa nimic. Acum, nu va imaginați că rupeam fâsul cu banii de pe un spectacol, dar 500 erau totuși niște bani. Mai ales pentru tinerii din generațiile care tot ies și nu mai au loc în teatre. Pentru ei, mai ales pentru ei, v-aș ruga să fim solidari. Suntem o breaslă tare nesolidară și împărțită. Poate gășiți timp si motive să luptați pentru Metropolis. Nu cred că e singurul în pericol. Bugetele sunt penibile în multe teatre, vine hăul. Și e păcat. De tot talentul, de toată muncă, de toată viață asta a noastră.”, a mai spus actrița

Citește și: Scrisoarea deschisă a echipei Teatrului Tineretului „Metropolis”: Suntem acuzați că risipim banii pe posturi inutile