Maria Obretin, o actriță talentată și apreciată, împărtășește o parte din călătoria sa și dorința arzătoare de a fi studentă la faimoasa doamna Sanda Manu.

În adolescență, Maria Obretin își dorea cu ardoare să devină studentă la facultatea de actorie, iar visul său era să studieze sub îndrumarea doamnei Sanda Manu. Motivația ei pentru această alegere rămâne neclară, chiar și pentru ea, dar amintirile legate de teatru și de trupa de amatori din Călărași au influențat decisiv această dorință.

„Eu am avut un plan. Nu mă întrebați de ce”

Cu toate că auzise despre reputația aspră a doamnei Manu, Maria Obretin era determinată să urmeze calea ei și să devină eleva acesteia. Cu toate acestea, când a venit momentul să se înscrie la facultate, descoperă că doamna Manu tocmai luase o clasă și se afla deja la finalul primului an. Cu visul său amânat, Maria se vede nevoită să caute alte opțiuni și să își reorienteze planurile.

„Eu am avut un plan. Eu mi-am dorit foarte tare din Călărașul meu, de acolo, să fiu studentă la Sanda Manu. Nu mă întrebați de ce. Știu că citeam niște reviste, ascultam niște teatru radiofonic, ăsta era tot timpul la noi în casă”, a spus Maria Obretin, în cadrul podcastului „Boomer-ul și Milenialu'”, moderat de Silviu Petcu și Alex Zob.

Maria Obretin a mărturisit că a aflat, ulterior, la ce clasă preda doamna Manu.

„Eram în trupa de teatru a Călărașului, care e trupă de amatori, la Casa de Cultură. Ștefan Nițu se ocupa atunci și se ocupă în continuare. E foarte drăguț și atât de nebun, că el a făcut un master în pedagogie, ca să știe să se ocupe în continuare de oamenii de acolo. 

Eu eram în această trupă și nu știu exact cum aș putea să spun că am auzit de doamna Manu. Eu am auzit că e rea. Bine, dar eu aveam antrenament, aveam reperul ăsta cu Furtunica. Și am zis „Eu vreau să fiu la doamna Manu”.

Numai că atunci când am terminat și am dat BAC-ul, doamna Manu tocmai luase clasă. Termina anul I. Și atunci, am dat la altă facultate la care știam că pot să iau. M-am gândit și că vin în București și că văd piese, îmi doream foarte tare și să fiu la domnul Naum. Vorbim așa, de niște vremuri, nu știu cât mai înseamnă pentru oameni. Dar și domnul Naum merită amintit în toate poveștile noastre”, a spus Maria Obretin, în cadrul podcastului „Boomer-ul și Milenialu'”, moderat de Silviu Petcu și Alex Zob.

Pentru ea, domnul Naum reprezenta un alt reper important în lumea teatrului, iar dorința ei de a învăța și de a se perfecționa sub îndrumarea unui mentor dedicat și inspirat a rămas constantă.

Într-o perioadă în care resursele și informațiile erau limitate, iar accesul la mentori sau la modele de urmat era dificil, Maria Obretin își amintește cu recunoștință de influența pe care au avut-o câteva figuri importante în dezvoltarea sa artistică. Pentru ea, cărțile și profesorii inspirați au fost surse de învățare și motivație, iar dorința sa de a-și urma visul a fost întotdeauna puternică și neabătută.

„Trăiam niște vremuri în care era foarte greu să îți găsești un mentor sau un reper. Sursele noastre erau cărțile și poate un profesor mai șemcher, mai inspirat din orașul tău. Cam atât. Și atunci, domnul Naum chiar a fost un astfel de om. 

Aveam câteva cărți pe care le citisem, până le învățasem pe de rost. După care, am trecut la dramatizări, făcute, ba în curte, ba între cele două paturi ale Furtunicii. Era cu intrare, pe frunze. Actorul independent din mine..de mică știam că trebuie să obțin un avantaj cu talentul ăsta. Era firesc”, a spus Maria Obretin, în cadrul podcastului „Boomer-ul și Milenialu'”, moderat de Silviu Petcu și Alex Zob.