Marina Almășan spune că este urmărită de ghinion. Vedeta este extrem de superstițioasă și spune că știe exact motivul pentru care a ajuns să aibă probleme de sănătate: s-a întors din drum! Prezentatoarea TV și-a uitat telefonul acasă și, după cum spun superstițiile, faptul că s-a întors să îl ia, i-a adus ghinion. Vedeta a călcat strâmb și s-a ales cu o entorsă serioasă, motiv pentru care va trebui să stea cu piciorul în ghips pentru 3 săptămâni. 

"În ziua în care mi-am rupt piciorul, m-am întors din drum. Dimineața îmi uitasem telefonul acasă. Chiar mă gândeam atunci, pentru că sunt oarecum superstițioasă, am o așa tensiune când îmi taie calea o pisică neagră, de exemplu, îmi zic că poate poartă ghinion.

Așa mi-am spus și atunci când m-am întors din drum, că-mi uitasem telefonul acasă.(...) Am călcat strâmb pe stradă, pe un drum denivelat, eram cu nasul în telefon, am o entorsă, dar mi s-a fisurat și osul gleznei. m fost direct la directorul Spitalului Foișor, se umflase glezna, nu mai puteam merge. Patru săptămâni trebuie să stau cu piciorul în ghips.", a declarat Marina Almășan pentru Impact.

Marina Almășan, revelație după evenimentul nefericit: Ratingul să trăiască

„Evenimentele neașteptate din viața noastră ( și aici mă refer la cele nedorite)  oricât de suparătoare nu ar fi ele , dincolo de faptul că ne scot din zona de confort și ne temperează ritmul vieții (dându-ne-o  uneori total peste cap!) ne ajută în același timp să înțelegem diferite lucruri. Ne “luminează”. Lucruri care înainte treceau pe lângă noi fără a ne atinge, fără ca noi să le observăm sau să le cercetăm înțelesurile, ajung brusc sub lupa noastră…

   Mă aflu, iată, în mijlocul unui astfel de “eveniment neașteptat”. Un fapt banal : o călcătură strâmbă, pe un teren denivelat. Și nu pentru că mă aflam prin munți, prin râpe sau văi. Nu, nu eram decât parte a unui plicticos decor citadin, într-unul din acele locuri în care edililor nu le pasă nici cat negru sub unghie de caldâramul pe care calcă alegătorii. Un nas probabil vârât prin telefon ( mă credeți că nu mai știu ce făceam?!?), o călcătură strâmbă pe o denivelare neprietenoasă și…Universul s-a răsucit cu susu-n jos!….Bref! Spitalul de ortopedie Foișor, secția Urgențe, domnul prof.dr.Cristian Stoica – managerul general pe care, Slavă Domnului, cu ceva anișori în urmă, soarta mi-l strecurase în cercul de oameni dragi, apoi senzația aceea de căldură pe care ți-o dă ghipsul proaspăt înfășurat, pogon de sfaturi din toate părțile …și…șontâc-șontâc, reintegrarea în sparta bulă de confort de acasă…

  Și acum să mă întorc la acele “revelații” despre care vorbeam în primul paragraf… Printr-un deloc optimis mesaj postat, “la cald”, pe Facebook, mi-am mărturisit starea. De fapt, le-am  transmis, indirect, unor colaboratori cu care urma să am de-a face în câteva evenimente viitoare, că… planurile noastre se schimbă puțintel. Firește, postarea a poposit, la ceas de seară, pe ecranele tuturor prietenilor mei virtuali. Și a pornit către mine un adevărat șuvoi de bunăvoință și empatie al celor ce, cu surprindere, mi-au constatat cizma albă, împietrită pe picior. 

Într-o primă fază m-am  bucurat : energiile pozitive sunt benefice, se știe, pentru fiecare om care are o mică suferință. În paralel, m-au sunat și cațiva jurnaliști. Văzuseră și ei postarea și  …cum altfel, au simțit pe loc mirosul de “sânge”,  “potențialul” unei astfel de știri, lansată in eter. “- Va prinde bine, știrea asta!” – a gândit , cu voce tare, unul din cei de mai sus. … I-am rugat pe toți să nu se grăbească, să mai aștepte o zi-două, că nu moare planeta neinformată!  ( de fapt, nu apucasem să-mi anunț părinții: unui om de 90 de ani nu-i pică bine să afle, de la tv, în prag de noapte, astfel de vești…)

Pe timpul nopții, în vreme ce-mi tot potriveam piciorul beteag pe perna de pe care mă privea de sus, m-am gândit la un lucru. Care m-a întristat și mai mult : cum, oare, acele  postări, în care vorbesc despre întâmplările cu adevărat notabile, ale echipei mele minunate, despre strădania noastră de a face lucruri cu adevărat importante, despre valoroșii invitați ce ni se perindă prin emisiuni, etc,  au ecouri atât de “străvezii” și o astfel de “știre”, banală până în ultima sa fibră, chiar dacă adună-ntr-însa ghinionul și suferința unui ins, devine , iată, atât de “suculentă”, atât de “tentată”, o adevărată “mană cerească” pentru “Breaking news”?!?…

Țin minte că una din cunoștințele mele , fără a se gândi prea mult, a exclamat, la auzul veștii : “ – A! Super! Îți dai seama ce audiență vei avea, dacă vei apărea în cârje sau, și mai tare, în scaun pe rotile?!?” …Am zâmbit amar ( dar fiind la telefon, nu s-a văzut!). M-am gândit cât de ușor am putea adăuga puncte ratingului nostru, dacă periodic, mi-aș rupe un picior, o mână, capul, etc. Gura să-mi rămână intactă, că de restul m-aș puta lipsi, la o adică! Ratingul să trăiască! 
P.S. Știu bine și că există și câțiva inși cărora întâmplarea mea le-a furnizat o lăuntrică stare de bine . Nu-i bai, se bucure, dar cu prudență :  mâine EI ar putea fi in locul meu!”, a scris vedeta pe Facebook.